Cand viata noastra vorbeste......

             Prin multe se deosebesc oamenii lui Dumnezeu unii de altii,caci fiecare are de la Dumnezeu darul sau si Chemarea sa.Unul are mai deosebita o trasatura a fiintei lui duhovnicesti,altu alta.Insa cel mai mare predicator al vietii noastre este moartea,si el predica cu cruzime in fiecare casa si in fiecare inimima.Este cel mai crud si mai adevarat.Eu l-am cunoscut de multe ori si i-am ascultat predica,nimeni nu poate sterge amprenta lui si nici nu-ti poate decupa cuvintele lui.Prima data l-am intalnit in casa mea la capataiul tatalui meu si predica prin cuvintele unei vaduve tinere si a celor 6 copii"taticule nu mai crescut destul de ce ai plecat",apoi l-am intalnit in casa altora si altora si am vazut-o predicand mereu si mereu.Nu cruta si nu ere mila,nu-i cunosti clipa si nici ceasul in care vrea sa vina si in cetatea ta.

                Moartea este cea care deschide dosarul vietii si iti arata cea e ai facut dar odata cu ea se inchide pe veci,Domnul il pune in locul asteptarii revederii nimeni nu mai poate adauga sau scoate ceva din  el.
Sufletul tau va gasi pace sau durere cea ce si-a pregatit de aici pentru casa de dincolo.
               La capatul unui sicriu vedem durere vedem lacrimi si disperare dupa cel care nu va mai fi printre noi,dar tot acolo se arata adevarata fata a celui adormit spre vesnicie.Cei cu sufletul curat il pot intalni pe Domnul si printre lacrimi se deapana cuvinte de drag si de venerare dar vai de cei care se duc la pierzania vesnica si cand la capataiul vietii lui nu se arata decat departarea de Domnul. 
             Biserica Ortodoxa invata ca moartea este "despartirea sufletului de trup"; odata aceasta despartire savarsita, trupul este dat pamantului si putrezeste. Asadar, ultima menire a omului pe pamant este moartea, despre care Sfanta Scriptura marturiseste astfel: "Si se va intoarce tarana in pamant, de unde s-a luat, si duhul se va intoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe el" (Eccl.12,7). 
        Moartea il rapeste pe om cand a ajuns la termenul predestinat de judecata lui Dumnezeu pentru indeplinirea rostului ce-i este impus. Acest termen acordat omului contine - prin prevederea dumnezeiasca - tot ce este folositor omului; deci moartea este de folos omului.
        Sfantul Antonie cel Mare, vrand sa patrunda adancurile scopurilor providentei, adresa intr-o zi lui Dumnezeu urmatoarea rugaciune: "Doamne, pentru ce unii mor de tineri, pe cand altii ajung la cea mai adanca batranete?". Si Dumnezeu ii raspunse: "Antonie, vezi numai de tine! Aceasta este judecata lui Dumnezeu, ce nu ti se cade tie a cunoaste.".
        Dumnezeu a harazit sufletul sa treaca prin trei stari diferite, care constituie viata sa vesnica: viata in pantecele mamei, viata pe pamant si viata de dincolo de mormant.
        Sufletul, la iesirea sa din trup, trece in imparatia fiintelor asemenea lui, adica in imparatia spirituala a ingerilor. Dupa faptele sale bune sau rele, sufletul se uneste cu ingerii cei buni in rai sau cu ingerii cazuti in iad. Acest adevar ni se descopera noua de catre Iisus Hristos, in parabola bogatului si a lui Lazar, ne invata ca sufletele, dupa ce s-au despartit de trup, intra in aceeasi zi in rai sau in iad. "Adevar zic tie ca astazi vei fi cu Mine in rai." (Lc. 23, 43), a zis Hristos talharului celui bun.
        Astfel fiecare suflet despartit de trupul sau va fi in rai sau in iad. Cand? Astazi, a zis Mantuitorul. Ce intelegem prin cuvantul astazi si cum impacam aceasta expresie cu invatatura Bisericii despre vami si despre a treia, a noua si a patruzecea zi dupa moarte?
        Pe pamant sunt zile, nopti, si ani; dincolo de mormant nu este decat vesnicie, luminoasa sau intunecata. Deci, cuvantul astazi desemneaza timpul de dupa moarte, adica vesnicia. A treia, a noua si a patruzecea zi nu sunt decat pe pamant, caci dincolo de mormant imparatia timpului nu exista; acolo nu sunt alte zile decat cea de astazi. Misterul mortii este poarta prin care sufletul, despartindu-se de trup, intra in vesnicie.
        Noi stim si vedem ce devine trupul; cat despre suflet, noi nu-l putem vedea, dar stim cu desavarsire ce i se intampla prin marturisirea Sfintei Biserici - stalpul si confirmarea adevarului - care nu a cazut niciodata din invatatura sa si nici nu poate cadea, pentru ca este invatata de Duhul Sfant.
        Astfel descriu Sfintii Parinti ce se intampla in momentul in care sufletul se desparte de trup: "Ingerii - buni si rai - se vor infatisa inaintea sufletului. Vederea acestora din urma va pricinui sufletului o nesfarsita tulburare, dar va gasi o mangaiere la vederea si protectia ingerilor celor buni. Faptele bune ale omului si constiinta curata sunt in acel moment de un mare ajutor si reprezinta o mare bucurie pentru dansul. Ascultarea, umilinta, faptele bune si rabdarea sunt sprijin sufletului, care urca spre Domnul intr-o mare bucurie si insotit de ingerii cei buni; in acest timp sufletul plin de pasiuni si pacate este condus de demoni in iad unde va suferi vesnic." (Sfantul Teodor Studitul).         Mantuitorul, vorbind de moartea dreptului si de cea a pacatosului, a formulat cateva linii generale pentru aceeasi idee, spunand ca moartea pacatosului este cumplita, pe cand cea a dreptului este frumoasa. "Nebune, intru aceasta noapte ti se va cere sufletul tau." (Lc.12, 20), a zis El despre cel dintai, in timp ce al doilea va fi dus de ingeri in sanul lui Avraam. (Lc.16, 22). Asadar, de noi insine si cu ajutorul nemijlocit al lui Dumnezeu atarna felul mortii noastre, noi putand sa o facem frumoasa sau cumplita, dupa cum vom fi indeplinit poruncile lui Hristos: "Fiti gata in tot ceasul de moarte, pocaiti-va si credeti in Evanghelie.". Ca urmare, ocontinua cainta si o credinta vie in Domnul nostru Iisus Hristos ne va inlesni o moarte dulce si pasnica.
        Nu numai cei saraci ca Lazar se fac vrednici de un sfarsit fericit, ci si cei bogati, dar smeriti cu duhul. Nu numai cei bogati, ca acel imbelsugat din Evanghelie, merg in iad si mor cumplit, dar si cei saraci, daca nu-si poarta crucea lor cu rabdare si marime de suflet.
        Sufletul dreptului, dupa ce s-a despartit de trup, este primit de ingeri, care-l pazesc si-l poarta spre taramuri pline de lumina si fericire. Si este firesc sa fie asa, caci sufletele dreptilor se afla impreuna cu ingerii chiar de pe pamant. Iata ce scrie Sfantul Efrem Sirul despre moartea dreptului: "Dreptii si ascetii se bucura in clipa mortii, avand inaintea ochilor faptele nevointei lor, privegherile, posturile, rugaciunile, lacrimile; sufletele lor simt o mare bucurie cand sunt chemate sa iasa din trup si sa reintre in repausul lor vesnic.".
        "Moartea pacatosului este cumplita." (Ps. 33, 21) - este insasi marturisirea Cuvantului lui Dumnezeu. Si pentru ce? Cugetati bine la ce vrea sa zica pacatos. Pacatosul este acela ce calca Legea lui Dumnezeu si dispretuieste poruncile Sale. Dupa cum virtutea, reflectandu-se in constiinta, produce in aceasta o bucurie cereasca, tot asa si pacatul face a naste in suflet frica raspunderii. Moartea sufletului pacatos este tragica, pentru ca, in chiar momentul iesirii sale din trup, este luat de ingerii raului, pe care i-a servit fiind pe pamant si cu care, impreuna cu ceilalti pacatosi, el va trebui, din acel moment, sa se uneasca in vesnicie. Iata ce spune Sfantul Macarie Alexandrinul despre moartea pacatosului: "Cand sufletul pacatosului paraseste trupul, se produce un mare mister. O haita de demoni si de puteri intunecate inconjoara sufletul si-l duc in teritoriul lor. Si nu trebuie sa ne miram de aceasta. Daca omul, fiind inca pe pamant, le-a dat ascultare si s-a facut sclavul lor, el cade cand paraseste aceasta lume. 

Iosua, micutul crestin

«Cati în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati îmbrăcat» (Gal. III, 27).

     Suflet nou-nascut pe lume,azi ai fost sfintit
     si-n biserica,de Domnul,prin Botez primit,
     ai primit pecetluirea Duhului Preasfant,
     harul sfintitor al vietii tale pe pamant.

    De satan si de pacate azi te-ai lepadat
    cu Hristos si cu credinta te-ai impreunat;
    insemnarea Crucii Sfinte peste trupul tau
    Domnului te-nchina astazi pentru lucrul Sau.

    Mintea ta s-o-ntelepteasca gandul luminos
    mijlocul sa-ti intareasca Duhul lui Hristos,
    ochii tai sa vada calea catre Dumnezeu,
    iar urechile s-asculte glasul Lui mereu!

    Mainile sa le-ai,binele facand,
    iar picioarele-ndreptate pe-al Sau drum mergand!
    Astfel,sa-ti pazesti in cinste numele primit
    ca sa poti avea cunua vietii la sfarsit!

                 Cerul s-a deschis Duhul s-s pogorat peste cel care de azi are pecetea sfintitoare a vietii si este madular al Bisericii.A primit numele de Iosua.Un nume rasunator al  personajului biblic care a fost urmașul lui Moise în conducerea poporului evreu. El este pomenit în Cartea Exodului, în Numeri, înDeuteronom și mai ales în Cartea lui Iosua din Biblie. El s-a născut în Egipt, în tribul lui Efraim și a trăit în jurul anului 1200 î.Hr.. În perioada cuceririi Canaanului, a ocupat poziția de comandant militar.Iosua era fiul lui Nun (sau Navi), care era fiul lui Elișama, fiul lui Amiud, fiul lui Ladan, fiul lui Tahan, fiul lui Telah, fiul lui Reșef, fiul lui Refah, fiul Șeerei, fiica lui Beira, fiul lui Efraim, care era fiul lui Iosif, fiul lui Israel (Cronici 7:23-27)
              Astazi finutul meu Iosua porneste ca si crestin pe drumul numit viata si sper sa aiba ca si exemplu cuvintele din cartea Iosua:" Fii tare şi curajos, să nu te temi, nici să te spăimântezi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pretutindenea, oriunde vei merge".

Datoriile sufletului.....

     
                       Suflete suflete pana cand te chinuiesti?
  Podoaba pamantului s-a cernut incet incet iar frunzele ce pana mai ieri erau flori astazi sunt pamant.Tristetea se lasa parca ca o naframa peste natura.Privind in jur asociez natura cu viata noastra a oamenilor si ma uit in jur cutremurata de cea ce intalnesc.Astazi tanar plin de sine traind nepasator si maine trist,batran ,singur pe bancuta de langa casa ta pana mai ieri si ia o vila.Privind mai atent vezi cum de la mic la mare toti cauta prin portofel prin buzunare si cu tristete constata lipsa banilor,apoi impartasesc durerea altora si toti sufera.
         Am citit de curand o carte despre parintii din Sf Munte si cugetam la ceea ce vedem zi de zi langa noi si m-am intrebat:Oare cati dintre oamenii care stau in cartier cu mine,care sunt prietenii mei cu care imi duc viata isi cauta in suflet,in viata,in activitatea lor,in traiul lor pe Hristos,si cati dintre ei se intristeaza la aflarea lipsei Lui.
         Cand plicurile cu facturi sosesc ne grabim pentru a achita plata pentru a nu creste dobanda sau in cea mai grava situatie sa nu ramanem fara utilitati.Dar,....oare cati dintre noi ne grabim pentru a ne achita datoria catre Dumnezeu?Stam la coada ore in sir pentru a nu ramane datori celui care ne varsa noua toate cate avem nevoie,un Sf parinte spune:"frate Dumnezeu nu vrea de la tine ore in sir de rugaciune,acelea le facem noi cei din manastire tu roagate cand te speli, cand pleci la servici, cand vii .tot drumul tot roagate,si nu spune ca nu stii cum sa te rogi.Cea mai dulce rugaciune este rugaciunea mintii:"Doamne Iisuse Filul lui Dumnezeu miluieste-ma",iar daca tie greu spune doar"Doamne Iisuse miluieste-ma".Cat de bun este Dumnezeu ne da libertatea de a ne achita datoriile si noi tot nu vrem.
          Cand eram in seminar a venit o batranica la mine si ma intrebat uimita:"Dumnezeu va este alaturi cand il rugati?"si iam raspuns prin cuvintele de la Isaia 65:24"Inainte ca sa ma cheme le voi raspunde inainte ca sa ispraveasca vorba ii voi asculta"atunci ia mi-a raspuns"cred ca eu am datorii mari fata de El,daca asa de bun este si totusi deznadejdea mea a acoperit dragostea si ajutorul Lui .
       Cand datoriile cresc adica lipsa rugaciunii viata se ingreuiaza pentru ca pacatele isi pun stapanire pe intreaga noastra activitate si atunci ne trezim robiti sub o greutate pe care nu o putem duce.De aceea la orice pas sa nu uitam de cel mai bun ajutor al nostru pentru ca atunci cand datoriile cresc legatura cu Hristos  se rupe si lipsa Lui inseamana durere iar durerea inseamna iad.

                         Post cu folos si mantuire,iertati-ma si Doamne ajuta!

1. Învaţă să renunţi pentru Isus
La lucruri ce te împiedică să îl urmezi
Învaţă să renunţi, chiar daca se pare că-I prea scump
Preţul pe care îl plăteşti.

Învaţă, învaţă să renunţi pentru Isus
La lume, la pofte, la păcat
Învaţă sa renunţi la ce-I mai drag.
Atunci tu-l vei iubi cu adevărat.

Învaţă să renunţi pentru Isus
Chiar dacă eşti bogat sau sărac
Chiar dacă eşti bătrân sau tânăr eşti
Învaţă să renunţi şi să-L iubeşti.
INVAŢĂ SĂ RENUNŢI.

3. Nu cere să-ţi fie uşurată povoara vieţii,
Ci cere curaj să o poţi purta.
Nu cee împlinire în întreaga viaţă,
Ci răbdare pentru a accepta eşecurile.
Nu cere perfecţiune în tot ceea ce faci,
Ci înţelepciune pentru nu a repeta greşelile.
Şi în sfârşit nu cere mai mult înainte de a spune MULŢUMESC
Pentru ceea ce ai primit deja,

4. Unde-I credinţă, acolo e iubire,
Unde-I iubire, acolo e pace,
Unde-I pace, acolo e binecuvântare,
Unde-I binecuvântare, acolo e Dumnezeu,
Unde-I Dumnezeu, NIMIC NU LIPSEŞTE.

5. Când lacrima-ţi arde prea crud pe obraz
Şi vezi că salvarea nu-ţi vine,
Să nu uiţi ca Domnul n-a plâns la necaz
Dar plânge pentru tine.

6. Învaţă să alungi lacrima
Chiar şi atunci când doare
Învaţă să suferi şi să ierţi,
Că numai aşa vei putea fi fericit.

7. Când vezi că tristeţea ţi-apasă fiinţa
Şi simţi că puterea te lasă
Mai rabdă o clipă, nu-ţi pierde credinţa
Curând vei ajunge acasă.

8. Nu dispera când greul viaţii te-apasă,
Şi nu plânge faţă de destin
Căci după chin viaţa-I mai frumoasă,
Cum după ploaie, ceru el senin.

9. Cer soarelui lumină şi căldură
Iar cerului tot albastrul lui
Fur vieţii fericirea, îmi smulg din piept iubirea
Şi ţie ţi le fac cadou.

10. Să poţi strălucii cu putere
În noaptea ce-a neagră de-acum
La a vântului primă adiere
Să dărui un nobil parfum.

Biserica Sf.Ilie

Cu ajutorul Domnului cerul se coboara cu binecuvantare si dragoste in interiorul bisericii parohiei Sf.Ilie din Dealu Mare,unde zi de zi se asterne din culoare sub mana pictorului chipuri de Sfinti si scene biblice.

Pe data de 10 septembrie 2006, IPSDaniel a hirotonit ca preot pe diac. ApetreiIoan-Ştefan, absolvent al Seminarului Sf. IoanIacob Dorohoi, promoţia 1994-1999, şi alFacultăţiideTeologie DumitruStăniloae Iaşiăparohie.ână la sfârşitul anului 2006, împreunăcu membrii Consiliului Parohial, s-au făcutdemersuri privind strângerea de fonduri şiachiziţionareadematerialedeconstrucţie.În prima perioadă a anului 2007, s-aufăcut primele lucrări de amenajare a nouluişantier, s-a realizat alimentarea cu energieelectricăLucrările de zidire a bisericii au începutpe 13 iunie 2007 şi au fost finalizate înprimăvaraacestuian,cuajutorulşiparticipareacredincioşilordinparohieşidinmun.Dorohoi,o contribuţie importantă avându-o familia -nuluiGheorgheRotarudinDorohoi.În prezent am realizat documentaţiatehnică pentru pictarea bisericii noastre întehnica frescă ă începem lucrările depicturăînviitorulapropiat.Deoarece,parohianoastrăareunnumărmic de credincioşi ortodocşi (80 ajutorul defamilii, majoritatea pensionari sau cu veniturimici), facem un călduros apel către toţibinevoitorii să şi lege numele de bisericanoastră împodobindu-şi fiinţa cu frumosul