joi, 24 noiembrie 2011

Rugaciunea inoirii sufletului tanar....

Doamne si Dumnezeul nostru,Te rugam sa trimiti Duhul trezirii si a ascultarii mantuitoare asupra noastra,a tuturor,penrtu ca vremea de har pe care ne-ai mai randuito,sa o putem castiga spre mantuirea noastra si sa nu o pierdem spre osanda.
 Duhule Sfinte,Te rugamm pune putere si lumina in aceste indemnuri,spre afi cu adevarat folositoare scumpilor nostri urmasi,carora lasam ca un testament mantuitor.Amin!
 Lumina tineretii curate:Hristos;
Cel din tai pas:nasterea din nou
Dumnezeul Vietii si al Invierii,slava Tie.
 Te rugam ai mila de starea nenorocita a celor care zac morti in pacatele lor si trimite Cuvantul Tau si Duhul Tau sa-i invie la o viata noua.
 Ai mila si mai mult de cei care dupa inviere indata au murit din nou si trezeste-i iarasi.
 Iar celor care cresc sanatosi,daruiestele roadele Duhului Vietii,spre vesnica mantuire a tuturor.Amin
Tinerii care au inceput rau au sfarsit rau.Tinerii care au inceput bine au sfarsit bine!
De acea sa ingenunchem la poala Crucii Lui inoindu-ne prin El fiinta noastra,pentru a sfarsi bine ceea ce ne da intrarea in Ierusalimul Vesnic!

Postul...

Canon de pocainta catre Ingerul Pazitor!

Zicând Preotul:Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, 
noi zicem: Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Doamne, miluieşte. (de 12 ori) Slavă… Şi acum… Veniţi să ne închinăm… Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea…Şi îndată:Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de 3 ori)
Deci, Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta Şi începem:
                  Cântarea întâi, Glas 8
Irmos:    Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, Israiliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Pe tine, păzitorul sufletului meu, cel neadormit, şi folositorul, şi îndreptătorul vieţii mele, pe care te-am dobândit de la Dumnezeu, te laud, Dumnezeiescule Îngere al lui Dumnezeu cel atotstăpânitor.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Vrând ca toţi oamenii să se mântuiască, Cuvinte, pus-ai pe Sfinţii Îngeri îndreptători şi luminaţi povăţuitori oamenilor, care ne povăţuiesc pe noi la frica Ta.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
De noaptea cea întunecată fiind cuprins şi cu negura cea împâclită a patimilor fiind acoperit, cu lumina pocăinţei luminează-mă, îndreptătorule, şi folositorule, şi păzitorul meu.
Slavă…
Întunecat de gânduri de ruşine, despărţind de la Dumnezeu mintea mea, potop cu tină întru mine izvorăsc; pe care usucă-l, ajutătorul meu.
Şi acum… Al Născătoarei:

T
u eşti, Stăpână, linişte şi adăpostire celor învăluiţi în marea păcatelor. Pentru aceasta alerg către a ta adăpostire, învăluit fiind cu viforul a multe feluri de patimi.
                  Cântarea a 3-a
Irmos:    Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra Crugului Ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, Cel ce eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Fiinţă am de amestec de pământ, de tină şi ţărână; pentru aceasta, de pământ m-am lipit. Ci – o, folositorul meu! – şi îndreptătorul, şi izbăvitorul meu, întoarce pofta mea către cele cereşti.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Ziua şi noaptea, cu faptele mele cele rele te amărăsc, şi te scârbesc, şi te întărât; şi să voieşti a sta departe, pe tine, apărătorul meu, te silesc.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Supus sunt grijii şi mâhnirii, că nepocăit şi neîndreptat petrec. Pentru aceasta, dăruieşte-mi să mă pocăiesc cu adevărat şi să te bucur pe tine, păzitorul meu.
Slavă…
Cel ce vezi nevăzută faţa lui Dumnezeu, Care şade în Ceruri şi Se uită pe pământ cu gândul, şi-l face pe el de se cutremură, pe Dânsul roagă-L să mă mântuiesc, Sfinte Îngere.
Şi acum… Al Născătoarei:
Minte, şi cuget, şi cuvânt, darul lui Dumnezeu am luat, ca, pe Stăpânul cunoscând, cu lucruri bune să Îl cinstesc. Iar eu, cu patimile darul ocărând, pe Dătătorul am defăimat: Stăpână, mântuieşte-mă.
Sedealna, Glas 4
Podobie: Cel ce Te-ai înălţat �
Păzitorul sufletului meu şi al trupului, cel ales mie de la Dumnezeu, Dumnezeiescule Îngere, urmând lui Dumnezeu, treci cu vederea, prea-sfinte, toate greşelile sufletului meu celui ticălos, şi mă izbăveşte de cursele cele de multe feluri ale înşelătorului, şi fă milostiv pe Dumnezeul tuturor, ca să-mi dea la Judecată iertare.
Cântarea a 4-a
Irmos:    Tu eşti tăria mea, Doamne; Tu – şi puterea mea; Tu – Dumnezeul meu; Tu – bucuria mea, Cel ce n-ai lăsat sânurile Părinteşti, şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Neaducându-mi aminte de Înfricoşata Judecată, Mântuitorule, la care am să stau înainte să dau răspuns pentru tot lucrul şi cuvântul, nici luând în minte moartea cea fără de veste, sunt neîndreptat. Îndreptătorul meu, nu mă lăsa pe mine.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Cu de-adinsul toată răutatea am plinit din tinereţe şi nu am încetat pe tine, apărătorul meu, a te amărî cu cuvinte şi cu fapte fără de lege; nu te mânia dar, ci mai aşteaptă, înţelepţindu-mă, şi luminându-mă, şi întărindu-mă.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Urmând îndelungii-răbdări a Cuvântului lui Dumnezeu – Care a venit să cheme pe toţi păcătoşii la pocăinţă, şi aşteaptă îndreptare de bunăvoie, şi nu face silă – şi tu, îndreptătorul meu, spre mine cu îndelungă-răbdare să petreci.
Slavă…
Departe de la Dumnezeu păcatul m-a lepădat pe mine, netrebnicul rob; dar Stăpânul meu Iisus m-a primit cu milostivire şi m-a făcut al Său; iar eu, lepădând atâta dar al Lui, te scârbesc încă şi pe tine, Îngerul lui Dumnezeu.
Şi acum… Al Născătoarei:
Cu adevărat, Domnul S-a făcut Împărat cu Împărăţie care nu cade şi S-a îmbrăcat – precum Psalmistul grăieşte – din tine, Maica lui Dumnezeu, întru prea-frumoasă podoabă, în trup sfânt, cu care a luat moartea şi a surpat împărăţia ei.
Cântarea a 5-a
Irmos:    Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti Lumină neajunsă, şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul? Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Pe tine păzitor câştigându-te, împreună petrecător şi împreună vorbitor, păzindu-mă, Sfinte Îngere, cu mine călătorind, împreună locuind şi cele de mântuire înainte pururea punându-le, ce iertare voi să iau, nerecunoscător fiind?
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Cu multă îndrăznire stând înaintea Scaunului Atotstăpânitorului şi împrejur dănţuind, la Împăratul făpturii roagă-te, ajutătorul meu, să-mi dea iertare de răutăţile mele cele multe.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Muncile şi caznele care mă aşteaptă mai-nainte, Sfinte Îngere, văzându-le tu – şi împietrirea mea, şi nebunia, şi orbirea – şi făcându-ţi-se milă, suspini, şi te tânguieşti, şi te întristezi, fiind plin de mâhnire, izbăvitorul meu.
Slavă…
Nici într-un ceas, nici într-o cirtă, sau şi mai puţin decât aceea, nu te-am lăsat pe tine, păzitorul şi făcătorul meu de bine, să te bucuri de mine, şi să te veseleşti, şi să săltezi, fiind eu pururea stricat cu păcatele.
Şi acum… Al Născătoarei:
Prunc nou S-a arătat Cel necuprins cu mintea, din tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Cel ce a pus pădurile cu hotar şi munţii cu aşezământul cunoştinţei, Cel ce numără mulţimea stelelor şi picăturile de rouă, şi schimbă suflările vânturilor.
Cântarea a 6-a
Irmos:    Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele, că sufletul meu s-a umplut de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Păzindu-mă, şi oştindu-te împrejurul meu, şi întorcând înapoi pornirile dracilor şi năvălirile lor cele în chipul fiarelor, şi gonindu-le de la mine pururea, nu înceta, păzitorul meu, că pe tine te am cald folositor.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Cel ce eşti mir prea-scump şi cu bună mireasmă, nu te scârbi de împuţiciunea mea, nu te depărta de la mine până în sfârşit; ci nedepărtat păzitor fii mie pururea, că şi soarele, trecând locurile cele spurcate, nu se spurcă.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Pe Cel ce a acoperit cu ape prin Cuvânt pe cele mai înalte ale Lui, roagă-L, folositorul meu, să-mi dea dar izvorâtor de lacrimi, ca să se curăţească inima mea cu acelea şi să vadă pe Dumnezeu.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Netrupeşte, ca cel ce eşti curat şi fără materie, stând înaintea Celui curat şi fără materie şi câştigând multă îndrăznire spre Dânsul şi apropiere, pe Acela roagă-L cu de-adinsul să dăruiască sufletului meu mântuire.
Slavă…
Să acopere înfruntarea şi ruşinea feţele vrăjmaşilor cele întunecate şi împuţite, când se va despărţi de trup sufletul meu cel smerit; iar pe acesta să-l acopere, îndreptătorul meu, aripile tale cele luminate şi preasfinţite.
Şi acum… Al Născătoarei:
Ceea ce eşti mai sfântă decât Sfinţii Îngeri şi mai presus de Heruvimi şi de Serafimi, mintea mea cea târâtoare pe pământ şi de cele pământeşti râvnitoare, mai presus decât pofta cea pământească şi trupească o arată, ridicând-o de la pământ către dragostea cea cerească.
Condac, Glas 2
Podobie:Cele de sus căutând…
Slujitorul lui Dumnezeu şi păzitorul meu cel prea ales, fii petrecând pururea împreună cu mine, păcătosul, izbăvindu-mă de toată facerea de rău a diavolilor şi îndreptându-mă la cărările cele Dumnezeieşti, spre viaţa cea nestricată, rogu-mă.
Cântarea a 7-a
Irmos:    Tinerii, cei ce merseseră din Iudeea în Babilon de demult, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Mulţimile tâlharilor celor nevăzuţi ce cad împrejur asupra mea, care caută să tragă şi să răpească sufletul meu, nu lipsi gonindu-le cu sabia ta cea de foc, ca un puternic, ajutătorul meu.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Cînd va vrea să mă judece Judecătorul şi Dumnezeul meu şi să mă osândească pe mine, cel osândit de conştiinţă mai înainte de Judecata aceea, nu mă uita, povăţuitorul meu, pe mine, robul tău.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Avându-mi eu tina mumă, şi trupul tată, şi ţărâna strămoş, pentru împrietenirea acestora, în pământ cu totul caut; ci dă-mi, ajutătorul meu, fără frică să mă uit vreodată şi în sus, la frumuseţea Cerului.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Ca cel ce eşti frumos cu podoaba şi dulce, şi veselă minte în chipul soarelui, luminat să-mi stai înainte cu veselă faţă şi cu vedere de bucurie, când mă voi lua de pe pământ, îndreptătorul meu.
Slavă…
Pentru milostivirea milei şi pentru multă mulţimea iubirii de oameni, să mă acoperi pe mine cu acoperământul aripilor tale, când voi ieşi din trup, păzitorul meu, ca să nu văd feţele cele urâte ale dracilor.
Şi acum… Al Născătoarei:
Ceea ce eşti poartă cerească, şi uşă de mântuire, şi scară înţelegătoare pe care Dumnezeu S-a pogorât şi om S-a suit; cu îndurările tale, Curată, Împărăţiei Cerurilor învredniceşte-mă pe mine, robul tău.
Cântarea a 8-a
Irmos:    De şapte ori, cuptorul, chinuitorul Haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu; şi, văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, a strigat: Pe Făcătorul şi Izbăvitorul, Tineri, bine-L cuvântaţi; preoţi, lăudaţi-L; noroade, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
După Dumnezeu, pe tine te-am luat de la Dumnezeu folositor, şi povăţuitor, şi ajutător, şi apărător, Preasfinte Îngere. Pentru aceasta, nu înceta, rogu-mă, povăţuindu-mă, şi îndreptându-mă, şi învăţându-mă să fac cele cuvioase, şi să-mi luminezi mintea, până ce mă vei pune înaintea lui Hristos mântuit.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Când se vor pune Scaunele, şi Cărţile se vor deschide, şi Cel vechi-de-zile va şedea, şi oamenii se vor judeca, şi Îngerii vor sta înainte, şi pământul se va clătina, şi toate se vor înfricoşa şi se vor cutremura, atunci arată spre mine iubirea ta de oameni şi mă izbăveşte de gheena, pe Hristos îmblânzindu-L.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Acum, ca nişte albine fagurul, mă înconjoară nevăzut urâţii de Dumnezeu, pierzătorii diavoli; ca nişte păsări răpitoare, ca nişte vulpi viclene şi ca nişte mâncători de cruzime, ca păsările cele mâncătoare de stârv, împrejurul meu zboară; acoperă-mă, păzitorul meu, precum îşi acoperă vulturul puii săi.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Dă-mi izvoare de lacrimi să curgă neîncetat din ochi din destul, care să mă spele pe mine tot, din creştet până la picioare; ca, îmbrăcându-mă în haina mai albă decât zăpada a pocăinţei, să intru în cămara lui Dumnezeu, pe tine cinstindu-te, apărătorul meu.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Casă lui Hristos fiind inima mea, cu patimile viaţa râmătorilor celor neînţelegători am săvârşit. Ci mă întăreşte, ajutătorul sufletului meu, curăţeşte-o pe aceasta, ca să se cădească, şi să se stropească cu miresme şi cu miruri de rugăciuni şi de curăţie, şi să fie iarăşi casă lui Hristos, cu bun miros.
Binecuvântăm pe Tatăl, şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Îndreptătorul, şi păzitorul meu, şi folositorul, şi izbăvitorul meu, păzitorul ticălosului meu suflet, când mă va scula din pământ la Judecată înfricoşatul glas al trâmbiţei, atunci aproape de mine să stai, blând şi vesel, cu nădejdea mântuirii, luând de la mine frica.
Şi acum… Al Născătoarei:
Cu prea-mulţimea bunătăţii în dar mă miluieşte, ceea ce ai născut izvorul milostivirii; că nu am ce să-ţi aduc ţie vrednic de milă; că bunătăţile mele nicicum nu-ţi trebuiesc, ca ceea ce ai zămislit nespus pe dătătorul de bine şi Mântuitorul lumii, ceea ce eşti plină de dar.
Cântarea a 9-a
Irmos:    Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, cum Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea, pe Preacurata, de Dumnezeu Născătoarea, credincioşii o mărim.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
De-a dreapta sufletului meu celui ticălos să te văd, stând luminat şi blând, pe tine, ajutătorul şi folositorul meu, când va ieşi din mine cu anevoie duhul meu, şi gonind pe amarii vrăjmaşi, care caută să mă apuce.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Ca un Dumnezeiesc slujitor al lui Dumnezeu, care faci vrerile Lui cele Dumnezeieşti, ai multă îndrăznire către Dânsul, Sfinte Îngere. Pentru aceasta, cu căldură roagă-L pentru mine; ca, mântuindu-mă prin tine, să laud folosinţa şi acoperământul tău.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
În toată viaţa mea întru multă deşertăciune alergând, de sfârşit m-am apropiat; ci te rog, păzitorul meu, fii mie ajutător şi apărător nebiruit, când voi trece vămile stăpânitorului lumii celui cumplit.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Greşelile minţii mele, rătăcirile, jefuirile, răutăţile şi cugetele cele de ruşine ale gândurilor necurate şi spurcate, a le întoarce întru gânduri bune nu înceta, ajutătorul meu, şi întru cugete curate, roditoare de focul umilinţei.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Iisuse, Unule-Născut, Preabunule, biruieşte cu milostivirea Ta mulţimea cea nemăsurată a răutăţilor mele, cu rugăciunile Dumnezeieşti ale slujitorului tău celui fără de trup, pe care L-ai pus mie păzitor din pruncie, ca un iubitor de oameni.
Slavă…
Toată nădejdea mea de mântuire, după Dumnezeu, spre tine am pus-o, păzitorul şi purtătorul meu de grijă, şi apărătorule; fă rugăciune de obşte la Dumnezeu pentru mine, luând împreună rugători şi ajutători cetele Îngerilor.
Şi acum… Al Născătoarei:
În nalţă fruntea Creştinilor şi surpă întărâtările păgânilor, Născătoare de Dumnezeu, mântuind nebiruită turma ta aceasta, întru care numele tău cel mare şi mult slăvit se măreşte cu credinţă şi se slăveşte.
Stihirile aceluiaşi, Glas 2
Podobie:Casa Evfratului…
Îngere al lui Dumnezeu, cel ce stai fără de mijlocire înaintea Sfintei Treimi, nu înceta a te ruga pentru mine, robul tău. Ca cel ce ai luat tărie de la Dumnezeu a păzi sufletul meu, nu înceta, cu acoperământul aripilor tale, a-l acoperi pe el pururea. Har fie lui Iisus, Celui ce mi te-a dat pe tine mare păzitor sufletului meu şi armă asupra vrăjmaşilor mei, cinstitule de Dumnezeu Îngere. Învredniceşte-mă şi pe mine să dobândesc Împărăţia cea de sus a lui Dumnezeu, ca împreună cu tine să cânt cântarea Sfintei Treimi.
Slavă…
Lumină a doua tu eşti, după Dumnezeu, păzitorul meu; nu înceta a-mi ajuta, ca să văd şi eu lumina Dumnezeirii celei cu trei străluciri.
Şi acum… Al Născătoarei:
Stăpâna Îngerilor şi a oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, nu înceta a ruga, Fecioară, pe Fiul tău pentru mine, robul tău.
Rugăciune către Sfântul Înger păzitor, a Sfântului Macarie cel Mare:
Sfinte Îngere, cel ce stai înaintea pătimaşului meu suflet şi a vieţii mele celei ticăloase, nu mă lăsa pe mine, păcătosul, nici nu te depărta de la mine pentru necurăţia mea; nu da loc dracului celui viclean ca să-mi stăpânească cu silnicie acest trup muritor. Întăreşte mâna mea cea ticăloasă şi proastă şi mă îndreptează la calea mântuirii.
Aşa, Sfinte Îngere al lui Dumnezeu, cel ce stai înaintea sufletului meu celui ticălos şi a trupului, iartă-mi toate cu câte te-am scârbit în toate zilele vieţii mele şi orice am greşit întru această zi.
Acoperă-mă întru această noapte şi mă păzeşte de toată ispita şi cursa potrivnicului, ca să nu mânii cu nici un păcat pe Dumnezeu.
Şi te roagă pentru mine către Domnul, să mă întărească întru frica Sa şi vrednic să mă arate pe mine, robul, bunătăţii Sale. Amin.
Şi Otpustul cel mic.

El spala calea sufletului.......

miercuri, 23 noiembrie 2011

Sa fim oameni... Împreună putem schimba vieţi

Împreună putem schimba vieţi
http://safimoameni.blogspot.com/
La capăt nu ne rămâne decât jertfele iubirii şi mulţumirea binefacerii,pe toate celelalte le pierdem.Un credincios al lui Hristos nu trece în lumea aceasta
printre trupuri,ci printre suflete.
 Nu se uită la feţe,ci la conştiinţe.
Nu vede râsul oamenilor,ci tragediile lor.
Fii alături de cei care vor să facă bine,întinde-ţi mâna prin întunericul amar şi aprinde faclia speranţei.Nu ai puterea să o faci tu roaga pe alţii care ştii ca o pot face.Dă mai departe acest mesaj.Clădeşte casă în ceruri aici castelul de nisip se sfarmă sub valuri.
 Singur nu reuşeşti,împreună vom reuşi!Fii solitar...

Daca traiesti in asa fel incat nimeni sa nu-si aminteasca de tine, vei muri singur si chipul tau va muri si el odata cu tine.

Cântarea fără melodie a vieţii mele se scrie brăzdând cu amintiri scutul sufletului,trupul.
Condeiul nu iartă,timpul apasă scobind dureros inima.   Nuanţa de suflet ma descoperă ca o coajă un nou nascut ea ma reprezintă.Privesc oglinzi goale,nu mai visez nu pot să-mi văd ochii sufletului,în clipele cele mai grele
lăsaţi-mă cu cele mai amare lacrimi.
La capătul timpului nu ne mai rămâne decât amintirile scumpe,jertfele iubirii şi mulţumirilr binefacerilor,pe toate cele lalte le pierdem sau le uiţi pe totdeauna......

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!! Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca. Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere. Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata. Ci PE CINE ai. Am invatat ca poti continua inca mult timp. Dupa ce ai spus ca nu mai poti... Am invatat ca indiferent cat de mult suferi...Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc...Si nu faptele sale. Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru...Si pot vedea ceva total diferit.Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore...De catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca scrisul...ca si vorbitul...Poate linisti durerile sufletesti.Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult...Iti sunt luati prea repede . Am invatat sa iubesc...Ca sa pot sa fiu iubit...

A.T.O.R.

Revenind  în oraş am intrat în Asociaţia Tinerilor Ortodocşi Români.Ce este defapt această asociaţie,mie mia răspuns părintele care se ocupă de filiala ATOR Dorohoi spunandu-mi"ATOR reprezintă un grup de tineri ortodocşi entuziaşti care doresc ca împreună să descopere răspunsurile profunde la adevăratele provocări ale adolescenţei".Aşa am cunoscut eu ATORul,astăzi însă vă spun că este mult mai mult decât atât.Pentru mine este cercul de prieteni cu care pot să mă distrez nedepărtându-mă de Hristos şi de biserică.Marea mirare a multora estre de ce tineretul este atât de abătut şi atât de confuz,de ce bisericile sunt goale,privirile tot mai înşeţoşate,universul tot mai rece şi atâtea suflete pierdu-te, şi totuşi nimeni nu face nimic săi îndrepte.Am privit în jurul meu şi am văzur durere,prea multă durere şi nu puteam face nimic singură dar împreună cu alţi tineri am reuşit să aprindem o licărire de speranţă în suflete intunecate de păcat.Viaţa este cel mai greu examen,numai că nu poate fi amânat nici nu poate rămâne ca restanţă sau săi conteşti rezultatul pentru a a câştiga puncte în plus.ATOR leagă nodul celei mai frumoase familii, luptă pentru nota cea mai mare hranindu-se din Hristos şi se asigură că nu sunt singuri în lupta în care au pornit.Gloria lor este sigură pentru că la cârma lor veghează Hristos.Împlinindu-se ei şterg praful de de pe viitorul ce le bate la uşă,înlocuind tot ceea ce este întuneric cu lumină şi culori.
          Adolesceţa are încercări grele pentru cei care trăiesc singuri fară să-şi facă prieten pe cel care le aduce bucuria,Hristos este cel mai drag şi scump prieten al vieţii mele.Cu el am trecut furtuni şi valuri  înfuriate biruind mereu .De aceea vin şi vă spun: Dacă ai întrebări fără răspuns,dacă nu stii ce vrea Dumnezeu de la tine,care e menirea ta pe acest pământ vino alături de noi,să descoperim împreună tainele ascunse ale vieţii.
                        Cu mult drag te astept în marea familie ATOR!
Unde ne găseşti?
În cadrul Protopopiatului Dorohoi(Lângă Bisericuţa de lemn)
te asteptăm si pehttp://atordorohoi.wordpress.com/ unde descoperi noutăţi despre activităţile ce le desfăşurăm .
                 Cu dragoste frăţească şi cu speranţa că vei veni alături de noi,rog pe Domnul Iisus să te aibă în pază călăuzindu-ţi paşii spre biruinţă!                            

În cartea Ta...


În Cartea Ta îmi scriu mereu
în orice timp şi-n orice loc
eu numai eu, — ori slava mea ori chinul meu —
îmi scriu cu litere de foc.
Îmi scriu ai vieţii mele paşi
cu dragostea şi ura lor
eu numai eu. — Printre prieteni sau vrăjmaşi
mi-i scriu — şi scrisele nu mor.
Îmi scriu ale privirii zări
spre curăţie sau păcat
eu numai eu. — Prin rugăciuni sau desfrânări
îmi scriu cu scris nemaiuitat.
Îmi scriu cuvintele din glas
cu grai de sfânt ori de păgân
eu numai eu. — Ce spun în orice loc şi ceas
îmi scriu şi scrise-n veci rămân.
Îmi scriu şi gândul cel frumos
şi gândul josnic şi sărac
eu numai eu. — Le scriu în faţa lui Cristos
şi scrise-mi vor rămâne-n veac.
Mi-am scris ce-am strâns şi ce-am pierdut
prin vorba sau tăcerea mea
eu numai eu. — Ce-am lenevit sau ce-am făcut
le-am scris şi-n veci vor rămânea.
Le-am scris, iar Mâine când şi eu
pleca-voi din al lumii vis
eu numai eu — mă voi împărtăşi mereu
de tot ce-n Cartea Ta mi-am scris.

Traian Dorz

marți, 22 noiembrie 2011

Al cui chip purtam?

       Dragă soră şi draga frate,

Vin in faţa ta cu o întrebare care mi-am puso uneori când privesc în jurul meu.Oare al cui e omul de azi?Uitându-me la învăţătura Sfintei Scripturi la îndemnurile Sfintilor Parinţi şi apoi întorcându-ne spre lume vedem noroiul ce sa aşternut peste întreaga omenire depărtată de Golgota de Domnul.Suntem chip şi asemănare a Lui,ce minunat a creat Domnul pe om şi câtă binecuvântare a dăruit lui,dar azi a cui suntem?Ce stăpân slujim?Unde petrecem timpul vieţii nostre?Dragă suflet tu a cui eşti?Ce chip porţi?
Oamnenilor le place doar să-şi laude legea lor,dar nu să o ţină.La place numai să-şi laude credinţa,dar nu s-o trăiască.Bisericile zilelor nostre au devenit ziduri,preotul este pentru mulţi un om oarecare.Sfintele slujbe nu mai sunt cinstite ca atare,mergem la biserica doar că asa se face.Am intrebat o femee carea avea multă evlavie la biserică,,Draga sora ce te face sa fii cu atâta credinţă?La care ia mia spus:,,Eu vin la biserică ca să nu ma vorbească lumea că stau duminica acasă,şi de aceea stau aici de zori pâna se termină.Dar mai vorbesc şi eu sa aflu ce sa mai facut peste săptămână!"Acest răspuns ma intristat tare rau şi am aflat de ce numai este harul de altă dată,de ce slujba trece parcă nici nu ar veni Hristos ci un oarecare seaman in mijlocul nostru.Dar de ce?De ce, cand timpul ne dă atâta libertate,oare nu acum avem  cea mai mare nevoie de mântuire?Tu de ce te duci la Sfântul lacaş?Nu vrei să te întâlneşti, cu Iisus care se jertfeşte pentru tine de fiecare dată când poate tu te gândeşti la alte lucruri,când tu stai nepăsător aşteptând finalul.Dar vai de sufletele acestea care sunt aşa,vai de sfârşitul celor care traiesc ca oameni nu ca fii ai lui Hristos.
     Câtă linişte se aşterne peste sufletul meu câd ştiu ca voi fi alături de Hristos în Sfânta Lui Casă,toată fiinţa mea se schimbă şi nu mai sunt omul de dinainte de fiecare dată primesc din pacea Lui care vrea sa se aştearnă şi peste tine dar tu nu o primeşti de acea lasăl azi în viaţa ta!
    Privindu-ne îndatorirea ce o avem să slujim lui şi să nul lasam singur pe Iisus in mijlocul nostru ci să ne apropiem de El!Numai aşa vom ajunge în Ierusalimul ce nou.
   Dreagi fraţi şi dragi surori întru Domnul,predaţi-vă în mana Lui şi crucea vieţii va fi aşa uşoară.Nu vă lăsaţi amăgiţi de diavol.
                     Cu dragoste fraţeasca vă dau binecuvântare...
                                                                             (din cuvintele unui Preot )
     

Intr-o zi am fost flamand

Intr-o zi am fost flamand....
                  Oare cand?
Ca mancare Ti-am fi dat
Sa mananci pe saturat,
Daca pe la noi veneai
Si o paine ne cereai,
Ori noi nu te-am cunoscut
Ori flamand nu te-am vazut!










Desigur, împărăţia iubirii, căci Dumnezeu este iubirea, şi de aceea a fost trimis Fiul Său în lume, să ne înveţe iubirea, despre care acum şi cere să se dea mărturie. “Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine” (Mat. 25, 35-37).
Răspunsul va fi răspunsul unei iubiri cu adevărat curate şi fără semeţie. Ca şi când ei nu ar fi ştiut că săvârşesc un lucru atât de mare: slujind pe om, îl slujesc pe Dumnezeu: “Doamne, când Te-am văzut noi… flămând,… străin, însetat,… în închisoare… şi Ţi-am slujit”? “Şi răspunzând, împăratul va zice lor: Amin, zic: întru cât aţi făcut unora dintr-aceşti fraţi ai mei mai mici, Mie mi-aţi făcut”.

luni, 21 noiembrie 2011

O inima ai,a cui va fi???

Cui vei da inima Ta????              
                            

STRIGATUL MUT JUDECA


Dragi frati si surori in Domnul,sa nu privim cu nepasare la ceea ce se intampla in jurul nostru.Pacatul a ajuns la culmea disperarii,tinere si tineri ajung sa supere pe Domnul prin viata lor dar si cei care sunt maturi trateaza cu nepasare viata.O problema ingrijoratoare este acea ca tinerii isi incep viata trupeasca foarte devreme si asta aduce UCIDERE,DURERE!Cei care au aceasta iluzie a protejarii sunt cei care aduc in intuneric mii de suflete nevinovate ,sarcinile nedorite si incurajarea avortului ucide zilnic.O tu mama care ti-ai ucis pruncul,o tu femeie oare nu ai nici o remuscare ca temelia vietii tale e cladita pe o crima,o crima oribila.Dar sa stii ca mustrarile apar si intalnesc persoane care dupa 20 de ani vin si plang ingrozite,sau chiar mai devreme pentru ca viata nu iarta usor iar constiinta apasa mereu.Am sa dau exemplu cuvintele unei mame care dupa ce a vorbit cu mine despree acea grea povara care o apasa a spus,,"Acel STRIGAT MUT" ma va judeca,nu sa ajuzit atunci dar va striga impotriva mea la judecata pentru ca durerea lor e cumplita".Asadar sa constietizam orice facem pentru ca orice "dar" trebuie pastrat cu grija.Iar tu femeie care ai darul de a da viata pentru acea viata vei plati.Va indemn cu dragoste sa fiti alaturi de cele care au trecut prin acele clipe,iar daca tu ai fost ceea ce ai facut avort nu iti pierde nadejdea ci cu lacrimi cere-i iertarea Lui Dumnezeu si caiestete si fa ceea ce spune si Mantuitorul" NU MAI PACATUI".

God Bless You...


Vreti voi....


Vreţi voi, părinţi, să fie copiii voştri sfinţi?
– Scăldaţi-i nu în apă, ci-n lacrime fierbinţi.
Hrăniţi-i nu cu pîinea aceasta de pămînt,
ci cu puterea dulce a sfîntului Cuvînt.
Vreţi voi să vă asculte în totul şi mereu?
– Dar ascultaţi voi oare aşa de Dumnezeu?
Vreţi voi ca ei să fie copii ai firii noi?
– Dar viaţa voastră cum e, şi ce văd ei la voi?
Îi vreţi cu-mbrăcămintea smeriţi şi cumpătaţi,
Şi cu umblări curate? – Dar voi cum vă purtaţi?
Cînd voi umblaţi ca lumea şi vă purtaţi aşa,
– voi veţi purta osînda de creşterea lor rea.
Cădeţi mai bine-n lacrimi, cu-amar să vă rugaţi
să vi se ierte vina, şi viaţa v-o schimbaţi.
Abia atunci vor creşte şi-ai voştri fii frumos
cu sufletul şi trupul, urmaşi ai lui Hristos.Traian Dorz

Preaiubiteul meu o mie de lanturi ne leaga impreuna.....

Ochii care nu cunosc niciodata zambetul sunt ochii care nu Te-au cunoscut pe Tine niciodata,Iisuse
Inima care n-a simtit niciodata adevarara bucurie este inima care nu Te-a primit in ea niciodata,ca s-o locuiesti Tu.
Inasa eu am aflat lantul de aur ce ma lega de fericire si am spus tuturor:Nu voi uita aceea zi niciodata,ziua in care te-am aflat si in care te-am primit.De atunci viata mea e o scara cu trepte de aur pe care ne suim de pe pamant la cer.
Pe fiecare treapta am lasat un legamant,un psalm,o rugaciune
si de fiecare data am luat o cununa de aur.........
Dragostea mea,Preiubite,nu poate spune numele Tau;ea il sopteste numai..sau il canta saul il scalda in lacrimi
Poti smulge inima mea de o mie de ori,dar dragostea Ta din ea niciodata.
   Ia-o Iisuse Domne,cu ia cu tot!
Amin.

Temete de Dumnezeu!

 
                                              Sa te temi mai intai de Dumnezeu
                                iar apoi sa te temi de omul care nu se teme de Dumnezeu
                                                Sa-l iubesti mai intai pe Dumnezeu,
                                iar apoi sa-l ibesti pe omul care il iubeste mai mult pe El.
   Imparate al veacurilor si Doamne cel mai inainte de veci, Facatorule a toata faptura cea vazuta si cea     nevazuta, Dumnezeule cel slavit in Sfanta Treime, Caruia se inchina tot genunchiul; al cel ceresti, al celor pamantesti si al celor de dedesubt. Pentru aceasta si noi, ca cei ce suntem luminati cu Sfanta Taina a Botezului intru numele Tau cel intreit sfant desi nevrednici fiind, indraznim a-Ti aduce aceasta cantare de lauda; iar Tu ca Facatorul, Purtatorul de grija si Judecatorul nostru, ia aminte spre glasul rugaciunii robilor Tai, si nu departa mila Ta de la noi, pentru ca din adancul sufletului pururea sa strigam Tie: Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi, zidirea Ta cea cazuta, pentru numele Tau cel Sfant.(Condacul1)

Te-am aflat...si te-am primit in viata mea sunt cel mai fericit.Doamne slava vesnica Tie!!!






În ceasul marii mele dureri, lăsaţi-mă numai cu marea mea durere.
 Lăsaţi-mă cu lacrimile, singur cu marile mele lacrimi lângă mormântul marii mele iubiri.
  Iubirea şi durerea au fost marile şi credincioasele mele surori care au plâns cel mai adesea împreună cu mine.
           Nu ştiu unde mă voi opri pentru odihna mea, 
              nici unde îmi voi apleca fruntea pentru alinarea mea 
              ci numai că acolo vei fi Tu,
            fiindcă pe acestea două nu le pot avea decât în Tine, 
                         Dulce Preaiubitul meu…
Preaiubitul meu Mântuitor şi Soţ, de acum, minunea binecuvântării Tatălui peste noi şi-a pus pecetea sa deplin. Eu nu mai sunt eu – ci sunt Tu. Cununa mea s-a aşezat, tremurând fericită, pe totdeauna sub cununa Ta şi, îmbrăţişându-se fericite, s-au făcut una pe totdeauna.
O, cât de fericită bate inima mea arzând la Sânul Tău, şoptindu-Ţi: sunt a Ta, sunt a Ta pe totdeauna, în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin.
Lacrimile mele să se facă rouă pe iarba Ta, cântările mele
                                – sărutări pentru picioarele Tale, rugăciunile mele 
                                  – miresme pentru capul Tău, inima mea o pernă albă şi moale pentru odihna Ta
                                   – dar, pentru iubirea Ta, ce mă fac, Preaiubitul meu dulce?
Ţi-aş spune veşnic: Te iubesc, Te iubesc, Te iubesc!
         … Dar este aşa de puţin…
Iubire dulce, iubire scumpă, iubire frumoasă a dulcelui meu Iisus, numai pe tine te ador, numai tu mă liberezi din lanţurile cruzimii, din robia lumii şi din primejdia lăcomiei. Tu m-ai unit cu El prin despărţirile de toţi, tu îmi creşti cu atât mai tânără, cu cât se-nmulţesc anii, şi-mi lupţi cu atât mai puternică, cu cât se înmulţesc împotrivirile, şi îmi eşti cu atât mai scumpă, cu cât dau mai mult pentru tine…
Este oare un loc unde să-mi sfârşeşti tu? Da, unde începi iarăşi!
Din ochii Tăi, Iisuse, se prelungesc spre mine numai raze, din glasul Tău vin spre mine numai mângâieri, din răsuflarea Ta vin spre mine numai miresme, – fiindcă din inima Ta vine iubirea.
Spre unde mă duci Tu oare, când mă tragi după Tine prin extaz ca prin Eden? De unde sunt aceste privelişti pe care nu le pot spune, aceste cuvinte pe care nu le pot rosti, aceste cântări cereşti care se topesc în clipa când doresc să le ating?
Şi de ce trebuie iarăşi să vin înapoi de unde sunt atât de fericit, uitând pe unde am fost?
Iisuse, Preaiubit Mărgăritar al inimii mele, Podoabă a sufletului meu, Frumuseţe a fiinţei mele, Soare al cerului meu, de când îmi eşti Tu totul, lumea mea este alta, durerea mea nu mai este durere, noaptea mea nu mai este noapte, golul meu nu mai este gol, singurătatea mea nu mai există pentru mine, nici iarnă, nici vară, nici depărtare, nici lacrimi decât de fericire, de dragoste, de recunoştinţă, de mulţumire. Toate izvoarele mele sunt pline de cerul ochilor Tăi.
Închid ochii – Te văd, deschid braţele – Te cuprind, înalţ buzele – Te sărut, toată casa mea este de aur, toate zilele mele sunt mărgăritare, Nemuritoarea mea Iubire, Nepreţuitul meu Mărgăritar!
Toate gândurile noastre merg împreună, toate amintirile noastre vin îmbrăţişate. De oriunde plecăm, noi sosim în aceeaşi clipă şi oriunde ne rugăm, suntem alături, pretutindeni suntem la noi Acasă. Fii binecuvântat în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh! Amin.
Traian Dorz, din Mărgăritarul ascuns

Lacrimi si mangaieri .......


Să vă binecuvânteze, dragii mei, în veci iubirea,
Facă Domnul să vă fie ea de-a pururi moştenirea.
Să vă fie hrana voastră, să vă fie băutura,
Să vă fie întotdeauna şi răcoarea, şi căldura,
Să vă fie perna nopţii de odihnă minunată,
Şi ogorul muncii voastre, şi sămânţa semănată,
Şi recolta ostenelii, şi răsplata ei deplină,
Să vă fie pururi umbră şi de-a pururea lumină,
Să vă binecuvânteze şi amurgul, şi aurora,
Domnul să v-o dăruiască fericită tuturora.

Mulţumesc de orice dată când vă amintiţi de mine,
Şi de gândurile voastre, toate de iubire pline.
Văd în orice faptă a voastră şi de fiecare dată
Duioşia şi frum’seţea de iubire adevărată.
Părtăşia fericită a aceleaşi credinţe
Gata la aceleaşi jertfe, pentru aceleaşi năzuinţe.
Şi-nţelegerea înaltă, care numai Duhul poate
S-o descopere în taina unor cugete curate,
Pentru preţul, pentru rostul jertfei pururi necesare
În lucrarea mântuirii sufletelor din pierzare.

N-a fost niciodată altfel, pe Gologota însângerată,
Dragostea sub cea mai-naltă formă, jertfa-i arătată.
Căci n-a fost o mai înaltă formă în care să se arate
Adâncimea şi-nălţimea dragostei nemăsurate.
Şi noi n-am fi aflat altfel unde am fost şi-n ce pierzare
Dacă am fi rămas aceiaşi după aşa răscumpărare.
De atunci aceasta-i calea, fiecare biruinţă
Cere preţul ei de jertfe, de dureri, de umilinţă.
Şi cu cât amploarea luptei şi-ai izbânzii e mai mare,
Cu atât mai multe jertfe şi mai grele-s necesare.
Nu-n același timp sunt date, nici la fel nu-s totdeauna,
Însă în vreun fel se cere, fiecare să dea una.

   Sunt chemaţi s-aducă jertfă în vreo formă toţi aceia
  Ce-o iubesc, şi-n măsura contopirii cu ideea.
Unora se cere jertfă, osteneli şi dăruire
Altora-s cerute lacrimi, rugăciune şi slujire.
Dar sunt unii puşi să aducă jertfa vieţii personale
Cea mai-naltă dintre toate, cea mai grea şi aspră cale.
Rugul, jertfa, chinul, moartea, ce cuvinte-nfricoşate,
Însă trebuie, se cere, fără aceasta nu se poate.
Astfel veţi putea-nţelege de ce trebuie să fie
Unii întristaţi, ca alţii să aibă-n schimb o bucurie,
De ce trebuie ca unii să aibă mâinile legate
Pentru ca să poată alţii, să lucreze-n libertate,
De ce trebuie ca singuri să stea unii-n depărtare
Pentru ca ceilalţi să aibă har mai mult în adunare.
Şi cu cât pentru o lucrare e mai multă jertfă dată,
Cu cât jertfa-i mai totală, şi cu cât e mai curată,
Şi cu cât e de iubire şi dureri mai mistuită,
Cu atâta-i mai plăcută, cu atâta-i mai primită,
Şi cu-atâta va atrage după ea un har mai mare,
Peste câmp întins de lucru şi de luptă din lucrare.

Jertfă, ce cuvânt, ce taină cutremurător de mare,
N-o rostiţi cu uşurinţă, n-o chemaţi cu nepăsare
N-o doriţi prea mult, n-o cereţi prea grăbit că nu-i ușoară.
Mii de doruri sunt în suflet care nu doresc să moară,
Mii de rădăcini viaţa în fiinţa noastră are.
Lupta-i supraomenească, crâncenă şi-ngrozitoare.
Mulţi ajunşi sub rugul jertfei, tremurând privesc Calvarul,
Câţi pot oare să-i suporte flăcările arzând şi jarul?
Câţi pot suporta-n tăcere demn şi-nalt sacrificarea,
Pentru ca să fie asemeni preţul cu răscumpărarea?
Cine n-are aici dorinţe cu nădejde de-mplinire,
Spre a putea fără regrete să se ducă la jertfire?
Pentru câţi e mai înaltă, mai presus acea chemare
Care cere categoric totul fără ezitare,
Decât setea de viaţă, decât lucrurile scumpe,
De la cari cu atâta trudă sufletul se poate rupe?

Dacă atunci sub vechea stare, când slujeau cerinţei Legii,
Jertfe nedesăvârşite apăreau ca sacrilegii.
Dacă se alegea făptura, cea fără cusur şi pată
Ca să fie la-nălţimea pentru care-i destinată.
O, cu atât mai mult acuma, jertfa după noua Lege
N-o mai poate alege omul, însuşi Dumnezeu o alege.
Nu după omeneşti criterii, nici pe merite aparente,
Ci după cu totul alte tainice considerente.
Şi fiindcă pe măsura unei astfel de cerinţe
Într-un imn desăvârşirea nu sunt pe pământ fiinţe.
Destinându-şi-le jertfe însuşi El le curățește.
El fiind Cel care aduce, El fiind Cel ce primeşte.
Căci doar El e-n stare o jertfă să dea astfel curăţită
Încât ea să corespundă şi să poată fi primită.

Iată atunci aici e rostul, flăcării mistuitoare
Care trebuie să facă slujba cea curăţitoare,
Care trebuie sa ardă până la străfund fiinţa
Ca să poată face jertfa deopotrivă cu cerinţa.
Şi fiindcă atâta zgură încă în aur se găseşte,
Trebuie ca el să ardă până când se lămureşte.
Arderea aceasta în lupte, zvârcoliri şi suferinţă
Îi drum greu, pe care nimeni n-a trecut cu uşurinţă.

Dar există în lucrarea asta de purificare
Un hotar la care chinul şi durerea îţi dispare.
Este un hotar la care încetează în totul firea,
Încetează mărginitul, începând nemărginirea.
Simţurile pier acolo, piere orice raţiune
Înghiţită de lumină, strălucirea le supune.
Nu mai sunt dorinţi, nici temeri, sentimente şi obligaţii,
Piere orice noţiune de afecţiuni, de timp, de spaţii,
Piere tot cum niciodată n-ar fi fost nici amintirea
Şi-ţi rămâne numai una, una singură, iubirea.

De-atunci piatra nu răneşte, de-atunci cuiul nu mai doare,
Nu dor pumnii, nu ard spinii, toate, toate sunt ușoare.
Nu dor oasele zdrobite, ţi se pare că-s străine,
Străină-ţi pare carnea ruptă, ruptă fără să suspine,
Şi străin îţi pare lutul care-ţi închidea făptura
Mai degrabă aştepţi să ardă ca să-i cadă legătura.
Simţi cum pierde greutatea, simţi cerească uşurare
Simţi o tot mai fericită şi măreaţă transformare.

Dacă mai revii pe lume iarăşi după această stare,
Curăţită-n suferinţă, faţa ta-i strălucitoare.
Căci acolo sus pe munte, aşteptând supus tăierea,
Preţul a fost dat, chiar dacă n-a mai trebuit junghierea.
Prin totala resemnare şi acceptarea jertfirii,
Prin deplina dăruire, prin supunerea iubirii,
Prin senina renunţare, la viaţă şi la toate,
Tu plătita-i preţul morţii, restul-i fără însemnătate.

Coborând-napoi Calvarul luminată-ţi va fi faţa,
Întâlnirea cu vecia ţi-a desăvârşit viaţa.
Pentru restul de trăire porţi pecetea nemuririi,
Mai trăieşti ca mărturie a-ndurării şi iubirii.
Îndurării şi iubirii viaţa ce-o mai ai e dată,
Altfel înţelege viaţa cel care a murit odată
Şi-altfel înţelege moartea cel ce mai trăieşte iară’
Ştie ce-i deşertăciune şi cunoaşte ce-i comoară.

Şi cu orice rând de oameni, cât va fi pe lume Harul
Necesară va fi jertfa, necesar va fi Calvarul.
Urmând calea marei jertfe şi-nmulţind răscumpăraţii,
Se impune un preţ de jertfă fiecărei generaţii.
Altora urmând noi astăzi calea ce de sânge-i udă
Secerăm cântând ogorul semănat de ei cu trudă.
Şi la rândul nostru-n lacrimi facem slujba semănării,
Ca să aibă alţii-n urmă bucuria recoltării.
Căci mereu aceasta-i calea, fiecare biruinţă
Cere preţul ei de jertfe, de dureri, de nevoinţă.
Şi cu cât amploarea luptei şi a izbânzii e mai mare,
Cu atât mai multe jertfe şi mai grele-s necesare.
Şi invers, cu cât mai mare şi mai scumpă-i jertfa dată,
Cu atât lucrarea-ntreagă e mai binecuvântată.


Te rugăm, Isuse, Doamne, dăruieşte turmei Tale
Har şi binecuvântare şi-ajutor pe-a jertfei cale.
Dă-i tu suflete de jertfă, suflete de rugăciune,
Curăţia şi lumina fă mereu s-o încunune.
Şi dă-i suflete sfinţite, ca să poată fi în stare
Să-Ţi dea jertfa necesară când o ceri pentru lucrare,
Ca să meargă turma-Ţi sfântă din putere în putere
Săvârşind cu bine slujba care voia Ta o cere.

Domnul să vă dea şi vouă dragii mei la toţi tărie
Partea care vă revine s-o împliniţi cu bucurie.
Zi de zi făcând lucrarea, mai plăcută, mai frumoasă,
Să urcaţi fără abateri pe cărarea cunoscută.
Şi cât nu se cere altfel să-I daţi jertfe de iubire
Ostenind pentru izbânda operei de mântuire.
Iar dacă v-ar cere Domnul, să puteţi să-I daţi jertfirea,
Şi sub cea mai-naltă formă, pentru slava Lui, jertfirea.

Primeste-ma Iisuse.........

Deschide-te-nspre Domnul ca mugurul spre soare,
cât este primăvară şi vis şi sărbătoare,
că dacă Domnul pleacă şi visul tău va trece,
vai, în zadar în lacrimi amare-ţi vei petrece.

Primeşte mântuirea cât Harul ţi-e aproape,
adapă-ţi fericirea din limpezile-i ape
şi-ţi odihneşte fruntea pe umărul Lui dulce,
căci în zadar vei plânge când Domnul se va duce.

Ascultă de Cuvântul Vieţii cât se spune,
şi cât mai poţi genunchii ţi-i pleacă-n rugăciune,
şi plângi cât mai ai vreme păcatele făcute,
căci în zadar cânt toate acestea sunt trecute.

Nimic nu ţine veşnic ci toate-ţi trec prea iute,
şi toate-şi au o vreme a lor a fi făcute,
dacă s-au dus, zadarnic tot plângi după aceia,
zadarnic sufli-n spuză, dacă s-a stins scânteia.
                                Traian Dorz

MAMA!...Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii si Scriptura, a lui Dumnezeu iubire ele-n inima-mi crescura.

Mi-ai cântat cu glas de lacrimi, leganându-ma alene,
alinându-mi cu-al tau cântec lacrima ivita-n gene.

Si mi-ai plâns înfiorata cântecele duiosiei,
de-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.
Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii si Scriptura,
a lui Dumnezeu iubire ele-n inima-mi crescura.

În singuratatea serii, luminat de raza lunii,
m-ai facut sa simt puterea si odihna rugaciunii.


De durerea altor inimi te-am vazut plângând pe tine
si de-atuncea port durerea altora si eu în mine.

Pentru adevar întruna te-am vazut fara de teama
si de-atunci stiu c-adevarul e curaj si lupta, mama.

…A trecut în urma vremea si-ntr-o toamna grea, târzie,
m-a rapit de lânga tine lumea larga si pustie.

Ai varsat atunci, amare, mii de lacrimi în naframa
si cu inima zdrobita m-ai pierdut în zare, mama.

Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei vazura,
multe soapte ma chemara, multe vânturi ma batura,

dar, din mii de lucruri scumpe de fiinte si de nume,
tu-mi ramâi mereu fiinta cea mai mult iubita-n lume.

…Astazi tot strain si singur, si departe sunt de casa,
dar sunt fericit, maicuta, c-azi si tu esti credincioasa.

Si ca stiu c-odata-n ceruri, unde nu mai sunt suspine,
fericit voi fi-mpreuna, printre cei iubiti, cu tine.

Dumnezeu sa-ti daruiasca, scumpa mama, mângâiere,
mâna Lui sa-ti stearga ochii de-orice lacrimi de durere.

Sa-ti vad chipul totdeauna luminat de bucurie,
cea mai fericita mama, Doamne, mama mea sa fie.
 

Post binecuvantat.....


vineri, 18 noiembrie 2011

Ca orice viaţă,aşa şi viaţa în Hristos:are o naştere,o pruncie,o creştere şi o satare de bărbăţie.....




1. Doamne, Atottiitorule, Dumnezeul parintilor nostri Avraam, Isaac si Iacob si al semintiei lor celei drepte,
Ies 3:6, Ies 3:15-16

2. Cel ce ai facut cerul si pamantul cu toata podoaba lor,
3. Cel ce ai zagazuit marea cu cuvantul poruncii Tale, Cel ce ai incuiat genunea si ai pecetluit-o cu numele Tau temut si slavit,
4. in fata Caruia toate lucrurile se tem si tremura din pricina puterii Tale
5. - fiindca maretia slavei Tale e de ne'ndurat, iar aprinderii maniei Tale impotriva pacatosilor nu i se poate sta impotriva,
Iov 23:13, Ps 129:3

6. in timp ce mila fagaduintei Tale e nemasurata si neajunsa -;
Ps 102:17, Ef 4:32

7. caci Tu esti Domnul Cel-Preainalt, bun, indelung-rabdator si mult-milostiv, Caruia Ii pare rau de rautatile oamenilor; Tu, Doamne, dupa multimea bunatatii Tale, ai fagaduit pocainta si iertare celor ce Ti-au gresit, si dupa multimea indurarilor Tale ai hotarat pentru cei pacatosi pocainta spre mantuire.
8. Asadar, Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepti, n'ai randuit pocainta pentru cei drepti, adica pentru Avraam, pentru Isaac si pentru Iacob, care nu Ti-au gresit, ci ai randuit pocainta pentru mine, pacatosul,
Mt 9:12-13, Lc 15:7, Lc 18:13

9. deoarece eu am pacatuit in numar mai mult decat nisipul marii. Multe sunt faradelegile mele, Doamne, multe sunt, iar eu nu sunt vrednic sa privesc ori sa vad inaltimea cerului din pricina multimii nedreptatilor mele,
10. incovoiat fiind eu cu multe catuse de fier, incat nu pot sa-mi ridic capul, si nici odihna nu am, ca unul care Te-am maniat si raul l-am facut in fata Ta, nefacand voia Ta, nici pazind poruncile Tale, ci asezand uraciuni idolesti si inmultind spurcaciunea faptelor.
2Par 33:2, 2Par 33:11, 4Rg 21:2

11. Dar acum imi plec genunchii inimii, rugandu-ma bunatatii Tale:
Pr 28:13, Ef 3:14, 1In 1:9

12. Am pacatuit, Doamne, am pacatuit, si-mi cunosc faradelegile;
13. Dar Te rog si-Ti cer: iarta-ma, Doamne, iarta-ma si nu ma da pierzarii cu faradelegile mele; faptele mele cele rele sa nu le tii pe veci intru mania Ta, si nici nu ma osandi la adancul cel mai de jos al pamantului; caci Tu esti Dumnezeu, Dumnezeul celor ce se pocaiesc,
14. si'ntru mine Iti vei arata bunatatea, mantuindu-ma pe mine, nevrednicul, dupa mare mila Ta.
15. Si fara'ncetare Te voi lauda in toate zilele vietii mele. Ca pe Tine Te canta toate puterile ceresti si a Ta este slava in vecii vecilor. Amin!
Ps 06:5, Is 38:18
"Peste-a cerului fereastră 
Îngeraşii trag perdea 
Înstelată şi albastră 
Să se joace după ea 

Luna-i minge luminoasă 
Aruncată printre nori 
Când o prind şi când o lasă 
Fericiţi şi zâmbitori 

Fericiţi, fericiţi 
Îngeraşii cei iubiţi 
Fericiţi şi acei 
Care sunt la fel ca ei 

După-atât de multă joacă 
Dimineaţa, obosiţi 
Somnu-i fură şi-i apleacă 
Printre raze adormiţi. 

Maica Domnului cea bună 
Îi adună iubitor 
Şi-i aşează împreună 
Sub o plapumă de 
Fericiţi cei ce ascultă 
De cuvântul credincios 
Căci o fericire multă 
Îi aşteaptă în Hristos 

Că nu-i gură să grăiască 
Cât de dulce şi-n ce fel 
Are El să răsplătească 
Pe cei ce-L iubesc pe El." 
(Traian Dorz)