Sa ne ferim de fatarnicie.Pacatul impotriva Duhului Sfant.Indemn la veghere si la ingaduinta.Semnele vremii

        Cu toţii cunoaştem pilda omului bogat căruia ia rodit din belsug ţarina,privind in inima lui lacomia duă avere pamânteasca,mărirea hambarelor,adunatul grânelor îi va aduce moartea căci a zis ,,Suflete ai multe bunataţi strânse pentru mulţi ani;odihneăte-te,mănâncă,bea,veseleste-te!Iar Dumnezeu  i-a zis:Nebune!În această noapte voi cere de la tine sufletul tău.Şi cele ce ai pregatit ale cui vor fi?Aşa este cel ce îşi adună sieşi comori si în Dumnezeu nu se îmbogaţeşte.[..]Viaţa este mai mult decât hrana si trupul mai mult decât îmbrăcămintea.``
         Lumea în care ne duceam viata şi unde viaţa noasta îşi are temelii duce mult spre modernism,xtravaganţă,păcat.Toate puse cap la cap defapt descoperă placerea de al exclude pe Hristos din tot ceea ce facem şi am vrea să facem.Reuşitele,scările înalte la care ajungi nu te mai lasă să priveşti de unde ai plecat caci trecutul parcă nu-ţi place acum treci peste toate marindu-ţi cercul de oportunităţi fară să te gandeşti că poate maine sar putea să nu mai fii,existenta ta se tine de firul ce te leaga cu creatorul,ghemul creatorului are o limita o lungime  care se termina şi odata cu ia tu vei disparea.Cea mai gra durere a oamenilor de azi este lipsa de credinta.În momentul în care ajunge în pragul morţii diavolul îi arata defapt tot cea cea  greşit,nu mic şi neînsemnat cum i la pus în gând ci mare si dureros.Atunci cheama pe Hristos dar e prea tarziu caci timpul lui sa terminat,Îngerul Domnului îi va lua sufletul si va fi dus in fata Tronului de judecată de unde se va duce ori spre durere ori spre viaţa langă Fiul Omului,împlinindu-si scopul.

        Să privim inăuntrul nostru,să ne dedicăm viaţa scopului pentru care am fost creaţi,si de fiecare data sa privim spre ceruri înainte de a face cea ce ne-am propus caci cu binecuvantarea Lui Hristos si prin iubirea Tatalui nu vom fi infricoăaţi de glasul care ne va cere sufletul.