Cercetand ocnele de sare de la Ocna Sibiului, am văzut un lucru interesant.
Bolovanii de sare scoşi din adâncul pământului erau plini de straturi de pământ ce se scutura mereu de pe ei.
-Ce înseamnă acest pământ ce iese din sare? – l-am întrebat pe ocnaşul care mă conducea prin baie (mină).
-Asta e puterea sării – mi-a răspuns ocnaşul. Sarea nu suferă pământul; se curăţă de el, îl scoate afară din ea…
Aşa e şi cu creştinul cel adevărat, despre care a zis Mântuitorul că e o ,,sare a pământului” (Matei 5, 13).
El nu suferă cele lumeşti, ci se curăţă mereu de „pământul” ce a apucat în el.
Omul duhovnicesc nu suferă cele lumeşti, le alungă, se curăţă de ele cu „puterea” ce o are de la Duhul Sfânt.
Un creştin ce suferă păcatul şi lumeştile plăceri este o „sare ce şi-a pierdut puterea” (Marcu 9, 50).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu