Picaturi de cuvinte!Sufletele tinerilor de azi....De ce?Pentru ca nu au pe Hristos....

Elibereaza-ti sufletul de pacat primeste-l pe cel mai Bun Prieten, pe Domnul Iisus Hristos !!!!

 Deznădejdea nu-l lasă pe cel căzut să se scoale, iar trândăvia îl culcă la pământ pe cel în picioare. Una ne lipseşte de bunătăţile ce le putem avea; cealaltă nu ne lasă să scăpăm de păcatele ce ne apasă. Trândăvia ne aruncă jos, chiar de-am fi în cer; deznădejdea ne pogoară în adâncul păcatului; dar îndepărtarea deznădejdii ne face să ne ridicăm repede din adâncul acela... Pavel a hulit, a prigonit, a ocărât; dar pentru că s-a sârguit şi nu a deznădăjduit, s-a ridicat şi a ajuns egal cu îngerii; Iuda a fost apostol; dar şi pentru că s-a trândăvit, a ajuns vânzător.

Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilii despre pocăinţă

 "Dumnezeu", "nemurirea sufletului", "pocăinţa", "dincolo" - fără excepţie, concepte cărora nu le-am dedicat niciodată atenţie sau timp; nici măcar când eram copil. Probabil n-am fost niciodată destul de copilăros pentru ele. Nu cunosc, sub nicio formă, ateismul ca un rezultat; chiar mai puţin, ca un eveniment: este un aspect de la sine înţeles pentru mine, din instinct. Sunt prea înclinat spre a cerceta şi a pune la îndoială, prea exuberant pentru a suporta vreun răspuns grosier. Dumnezeu este un răspuns grosier, o nedelicateţe împotriva noastră, a gânditorilor - în fond doar o interdicţie grosieră pentru noi: "Să nu gândeşti!".

 Cu crucea-n spate, spre Golgota

Bătut, scuipat, batjocorit
Iisus, Care-a zidit făptura
De om se lasă răstignit.

Zdrobitul trup, cumplit Îl doare
Îl arde fruntea-nsângerată
Dar El e copleşit de milă
Pentru mulţimea-ntărâtată.

Iar în nedreapta-I pătimire
Se roagă Tatălui Ceresc
Ca să le ierte rătăcirea
Celor ce azi Îl osândesc.

Şi de atunci, de peste veacuri,
La fel de cruzi şi de haini,
Noi Îl mai răstignim o dată
Şi-L mai încununăm cu spini.

Dar, dă-ne Doamne, vindecare
Cum ai făcut cu slăbănogul;
Şi scrie-n cartea vieţii noastre
Cu îndurare, epilogul!

Şi curăţaţi prin pocăinţă,
De răutăţi şi de păcat
Să ne-adunăm cu bucurie
Cântând:"Hristos a înviat!"

Cum sa devenim model pentru aproapele?

        I:   Modelele pe care Biblia ni le ofera:
        Astazi tineretul a devenit una din cele  mai arzatoare probleme ale lumii,pentru ca ei au luato pe cai primejdioase.Se cauta pretutindeni caile  cele mai potrivite pentru indreptarea lucrurilor, pentru salvarea situatiei, pentru impiedicarea prabusiri.
         Pentru noile generati modelele de viata a celor din jur au un mare impact asupra comportamentului lor.O mare intrebare este de unde ar trebui sa luam modelele pentru viata noastra?Eu as spune ca cele mai bune modele sunt in Sfanta Scriptura,numai ca peste Biblia tinerilors-au asezat straturi multe de praf,iar peste sufletul lor poveri multe de pacate.E adevarat ca cei mai multi tineri au sfarsit rau,au sfarsit asa pentru ca au inceput rau.Din cea mai frageda copilarie,parintii nu le dau o educatie buna iar in viata de familie n-au vazut decat fapte si vorbe rele.Iar la acest fel de rau mostenit mai adauga apoi fiecare cate ceva rau prin indemnurile si pornirile din ei insusi.Caci fiecare om mai adauga si de la sine cate ceva la cea ce este partea altora in formarea lui.
        In Sfintele Scripturi sunt aratati o multime de tineri credinciosi care au facut o mare cinste lui Dumnezeu pe pamant .Lasand o peivire peste tinerii V.T. cum era Moise crescut in belsugul Egiptului sau David sau Daniel si atatia altii ca ei,toti crescuti in belsug dar toti deveniti mari oameni ai lui Hristos.Vom ajunge la tinerii N.T. care din dragoste pentru Hristos au socotit cele lumesti ca pe un gunoi fata de pretul nespus de mare al cunoasteri si dobandirii lui Hristos (Flp.3,7-11).Numai ca in ziua de astazi pentru tineri banul inseamna fericire,cu cat mai bogati cu atat vor mai mult iar aceasta nebunie a lor aduce moarte caci in sufletul lor nu mai este loc de biserica,iar daca ea lipseste, lipseste si Hristos.
        Ce minunate sunt de exemplu vietile celor sase  tineri:Teofil,Tertiu,Tihic si Teofin,Tinotei si Tit.Acestia au primit sarcina grea a propovaduirii Evagheliei,dar renuntasera la tot ce putea fi pentru ei niste radacini puternice in pamant si si-au inaltat bratele ca niste radacini vesnice la cer.
         Multi tineri ai vremurilor  noastre pun in fata nereusitelor,greutatilor stresul zilelor ce le traiesc.Nenorocirile i-si au rostul lor in viata noastra.Cautand prin Sfanta Scriptura vedem ca peste tinerii de atunci au venit greutai.Din exemplele pe care le gasim in filele Scripturii amintesc pe Daniel si prieteni lui:Anania,Azaria si Misael peste care a venit nenorocirea infrangerii si robiei poporului lor.Dar nu au renuntat la Hristos intarindusi incredintarile in orice vreme.
         Om al rugaciunii tanarul Daniel a-a renuntat la rugaciunea sa nici atuncu cand,descoperit fiind el era amenintat de moarte,dar greul pein care trecea la facut si mai hotarat in dragostea sa fata de Dumnezeu.
         Iosif a fost un alt tanar care si-a iubit fratii foarte mult dar dragostea sa fata de ei a fost rasplatita cu o vanzare in exil.A fost unul din cei mai infranati tineri ai poporului lui Dumnezeu,dar infranarea lui a  fost rasplatita cu ocara si inchisoare(Fc.37,14-18; 39,1-20).Totusi nenorocirile nu i-au clatinat statornicia.Caci cugetul curat este o pavaza mai tare ca un scut de otel.
        De aici trebuie sa intelegem ca dragostea lui Dumnezeu te poate mangaia de orice intristare si durere, te poate despagubi de orice pierdere si te poate bucura in orice moment.Prietenii pamantesti te parasesc devenindu-ti dusmani,banii se cheltuiesc  si nu lasa nimic in urma lor, iar tu ramai gol si trist si aici intervine diavolul cu gandurile disperarii care te duce la pierzare,de acea nu trebuie sa ne departam de cel care este vesnic prietenul nostru.
   II:   Noi insine model pentru aproapele
     Cea mai mare indatorire este de a ramane statornic in trairea lui Hristos pe oriunde ar merge si oriunde ar veni,oriunde ar lucra chiar daca nu ar putea spune nimic nimanui ,viata,caldura,smerenia si purtarea in Hristos vor fi cel mai rodnic exemplu al unui tanar.La inceput este foarte greu asa cum spune si Sfantul Apostol Pavel ''...eram slab,furios si plin de cutremur.."(ICor 2,3) dae apoi vom ajunge minunat.
      Trebuie sa fim mereu aproape de prieteni nostri si sa le amintim mereu ca nu este sarac acela care n-are bani, e sarac acela care n-are minte si n-are credinta ,nu-i nefericit cel ce n-are avutii, este nefericit acela care nu-L are pe Hristos,nu este nenorocire cand pierzi belsugul si ajungi in lipsa.Este nenorocire cand pierzi pe Dumnezeu si ajungi fara El.Caci pana il ai pe Hristos,nu vei  duce lipsa de nimic. Dar cand nu-L mai ai pe El,atunci vei duce o lipsa vesnica de orice avutie adevarata.
       Traim prezentul dar privim cu mileni in urma pentru a ne putea curati viata si pentru a fi modele mai intai noua si aoi altora.
       Mas-media,televiziunile si toate celelalte care ne pun in contact cu viata de azi aduc exemple si intamplari.Ne sunt prezentati oameni si culturi.In fiecare zi se aduce ceva nou in viata oamenilor,stiinta inainteaza,moda creaza extravagantul iar viata e conectata la calculatoare si fire.Nu au timp de rugaciune,iar pentru ei Hristos este ceva fantastic,o poveste care a existat,s-a scris dar s-a incheiat timpul ei.Lumea mondena,protagonistii marilor ecrane sunt modelele tinerilor de astazi.Se incurajeaza pacatul,totul este permis nimic nu are limita(traieste clipa).Haosul acesta aduce defapt pierderea nadejdii si speranta la viata.Sinuciderea este mijlocul de a scapa ee toate grijile fara as da seama unde duce acesta si care sunt urmarile lui.Dar toate acestea vor avea un sfarsit si o rasplata sau pedeapsa.Daca noi cei care l-am cunoscut pe Hristos si am primit mangaierea Sa in viata noastra o sa le impartasim si celor deznadajduiti fara a ne rusina de identitatea nostra de tineri crestini vom primi armonie si speranta pentru ai  ajuta sa atiga  telul vietii .
       Domnul sa-ti dea lumina,pace,speranta si bucurie in suferinta!

Pacea din suflet

Astazi,cand lumea este zdrobita si de-a dreptul macinata de problemele materiale ce-au luat amploarea unei crize mondiale,mai sunt totusi si oameni care, ingrijindu-se de suflet, nu uita de scopul vietii crestine, si anume  Duhul Sfant.

Bucuria din viata nu pote fi comparata cu nici o alta comoara materiala.Putem sa ne bucuram in fiecare clipa de ceea ce suntem,de fiintele dragi,de mediul nostru,de o floare sau o petala,de un simplu salut.Un om care se crecde fericit chiar este fericit,iar daca nu putem fi fericiti greseala e de obicei in noi insine.

In univers exista o ordine divina,iar noi suntem meniti sa fim in armonie cu toti si cu toate,armonie care este alinierea noastra cu divinitatea.Dar cea mai mare problema este unde gasim linistea sufletului nostru?Aceasta o gasim in Iisus Hristos,care ne spune:,,Pacea mea v-o dau voua.Nu precum da lumea va dau eu.Sa nu se tulbure inima voastra,nici sa se infricoseze”.Gasim pacea sufletului daca o cerem de la Dumnezeu si o primim prin rugaciune.

O caracteristica a acestei societati este aceea ca omul se simte in ea mult mai singur decat in societate de ieri,in care nu lipsea preocuparea pentru Dumnezeu. Credinciosul simte astazi nevooia de a se ruga poate chiar mai mult decat in trecut pentru ca prin rugaciune se salveaza de singuratate atat de greu de suportat.La Sfintii Parinti gasim multe invataturi in care vorbesc de nelinistea sufletului,ne spun care sunt cauzele acesteia si care este calea pentru a gasi pacea draga sufletului nostrum.In acest sens ,Cuviosul Siluan Anthonitul ne invata:,,Omul este fericit cu duhul in iubire de Dumnezeu.Cand simte mila Domnului, sufletul nu se mai teme de nimic,de nici o nenorocire de pe pamant.Dar, daca sufletul cade in slava desarta, sarbatoarea lui ia sfarsit,pentru ca harul paraseste sufletul,gandurile revin framanta sufletul”.

Pacea lui Hristos este pusă în opoziţie cu lumea de la care ne vin necazurile şi ispitele care aduc nelinişte în viaţa noastră. Niciodată nu vom putea primi de la lume pacea adevărată care să liniştească sufletul nostru. De ce să fim neliniştiţi în faţa zilei de mâine sau în faţa greutăţilor care se aşază în drumul vieţii când cu noi este Hristos: “Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”. Cei care nu îşi găsesc liniştea sufletească, care aleargă zilnic în cercul vicios al problemelor cotidiene amintindu-şi de sufletul lor doar în “pauza de timp”, înseamnă că aceştia “prea puţin L-au cunoscut pe blândul şi smeritul Iisus”. Pacea Mântuitorului pe care ne-o dăruieşte nouă este pacea cea dintre noi şi semenii noştri şi pacea cu noi înşine, pacea sufletului fără de care suntem rătăciţi în neliniştea lumii acesteia.

Ajutorul lui Dumnezeu vine când cultivăm şi noi gândurile bune. Gândurile bune “trebuie să le cultivi. Să te urmăreşti pe tine însuţi, să te cercetezi şi, atunci când vrăjmaşul îţi aduce gânduri rele, să încerci să le alungi şi să le înlocuieşti cu gânduri bune. Când te vei nevoi aşa, se va cultiva intenţia ta şi va deveni bună. Şi atunci Dumnezeu, văzând intenţia ta cea bună, se va milostivi şi te va ajuta”.Gândurile bune, rod al unei cugetări binecuvântate de harul dumnezeiesc, antrenând simţirea şi voinţa, se vor concretiza în lucrări pozitive pe toate planurile.

Sa nu uitam, chiar daca traim intr-o lume in care pacea si toate lucrurile bune sunt undeva uitate si nimeni nu stie sa le faca vazute, ele exista,de aceea sa le dam viata si sa ne facem partasi la bucuriile care ni s-au daruit.Prin dragoste vom invinge raul si vom birui molia necazurilor si a greutatilor ce ne roade din frumusetea vietii.

Credinţa în Înviere este adevărata mângâiere în suferinţi, în lupta cu ostenelile şi cu greutăţile vieţii.

 

Deschide-mi poarta tata.....

Mare-i golul cae-n urma l-ai lasat,
Durereoasa-i rana ce ne-a sfasiat.
Mare-i jertfa care iarasi Ti-am adus
Te rugam, primeste-o,Bunule Iisus...
In ierusalimul care l-a dorit,
Da-i,Iisuse,locul cel fagaduit,
Langa toti aceia care Te-au urmat
Si cu stralucire I-ai incununat.....
         In urma cu aproape 7 ani am pierdut pe cel care ne-a fost tata.De atunci cel mai greu drum este acela care duce spre cimitir unde cei mai dragi au plecat spre somnul mortii,numai ca brazdarea durerii nui usoara iar cuvantul despartire nui atat de milos.Anii trec dar urma lor nu se uita ci apasa greu peste celelalte ce mai vin de intampinat.
          Vreau sa-l pot vedea acum cand vremea a inintat dar numi mai raspunde,nu vrea sa-mi mai vorbrasca,iar cruce-ai rece si pamantul atat de mut si de surd.

  Nu mai intreb unde ne vom intalni,esti in fiecare mirare si lacrima inluntrul meu si cel spre care merg cu bratele deschise--zbor,plutire,vis, real si zbor atata durere si dor duc in mine si tot striga ...``tu``.
                Mi-e dor de tatal meu 
                Mi-e dor de-a lui mustrare
  Mi-e dor de el si plang ingenunchiata
                La poarta vesniciei incuiata
                Si bate vantul pe pamant
                Taticule  deschide-mi poarta 
                O clipa doar sa ma-ncalzesc 
                Sa fug de iadul cel lumesc 
                O clipa doar sa te privesc 
                Te rog ,deschide poarta!

Sa plang de dor sa mor de jale.....nu pot aduce inapoi

         Pentru a intelege va voi spune o poveste a unei vieti,omul despre care vorbesc mia fost exempul vietii si cel pe care l-am iubit cu toata fiinta mea de copil apoi de adolescent apoi de tanar.
        In data de 6 ianuarie 1931 binecuvantarea Domnului se revarsa in casa sotilor Gheorghe si Maria prin nasterea celui de al patrulea copil Vasile.Urmeaza scoala primara in satul natal fiind premiant,tatal lui moare pe front iar el ramane ajutor al mamei sale grav bolnava si ea, pleca apoi in armata unde are un comportament excelent si este avansat in grad.A trecut perioade grele luptand si cutreerand zile intregi prin santuri cu tot ceea ce insemna echipament radio.La varsta de 24 de ani se casatoreste cu Victoria o tanara de 16 ani dintr-o familie bogata.Renunta la functia din armata ramanand alaturi de familie.Domnul il va binecuvanta cu un baiat si o fata,cu care se va mandri semanandu-i prin faptul ca au iubit invatatura si au avut rezultate onorabile.
       O incercare grea va veni peste casa acestor doi cand fiul lor se va stinge in floarea vietii,dupa o lunga si grea suferinta moare in ziua de 24 decembrie,de la ei stiu urmatoarele amintiri:,,Mama mea spunea: ,,era tarziu de acum, tata era epuizat de durere,statea ruganduse deasupra lui dar pana la urma sa stins,colindatorii se auzeau trecand pe ulita iar la noi era doliu si Gheorhita pus in sicriu,asa a petrecut prima zi de Craciun,toate trei zile a fost un cosmar durerea n-ea macinat.Erau socati toti[...]
Am dus in pamnt spre odihna mortii singurul meu frate si sigurul lor baiat,din acel moment viata noastra sa schimbat total.Stau uneori si ma gandesc oare cum au putut trece peste atata durere,cum de au reusit apoi imi amintesc de vorbele lui,,Cel mai mare dar a fost ca Dumnezeu a fost alaturi de mine si de familia mea"."
      A urmat apoi zile de munca la colectiv era sef de echipa si cel care tinea contabilitatea terenurilor.Era un om energic,muncea mult si iubea mult familiaA fost cercetat de politie,chemat de nenumarate ori la prefectura,de ce toate astea,pentru faptul ca era crestin si iubea biserica .Suferea pentru necredinta celor din jur si incerca mereu sai indrepte de la pacat.Nimenu nu esea de la el fara sa-si fi gasit rezolvare la ceea ce a intrebat.Milostenia impletita cu smerenia si postul ii umpleu sufletul de binecuvantari si intarire.Boala si suferinta nu l-au ocolit,incercari nenumarate au lovit in corabia vietii lui dar optimismul si credinta  l-au ajutat sa le treaca.
      Eu l-am cunoscut pe acest om dat faptului ca sunt nepoata lui de la fiica.De mic copil am crescut in casa lor iubind mult locul acela si pe ei.Mama mea a plecat de mica de acasa iar dupa ce sa casaorit cu tata au ramas in oras,pentru a putea face noua un viitor.Eram alipita de bunicul meu trup si suflet pentru mine el era totul.Centrul meu de copil sa format in jurul lui,nu-mi doream decat sa-l vad venind de la treaba din gospodarie si sa-mi spuna povesti.Am venit apoi in oras la scoala si nu am mai putut sta mereu la ei,am suferit mult despartirea aceea a fost grea desi ii vedeam mereu la sfarsit de saptamana.Am crescut si acum nu eram singura,familia mea sa inmultit,fiind 6 frati.Am continuat sa-l iubesc cu toata fiinta mea si ii  ascultam mereu sfaturile.Am trait aproape de el,stateam mereu cu el la masa,nu manca pana nu ma vedea ca sunt si eu,nu se culca pana nu ma vedea pusa la locul meu,asa era el pentru noi nepotii.Anii au trecut cu bine cu greu sau scurs  brazdand viata mea.La varsta de 12 ani am ingropat pe tata,bunicul meu a spus ca si-a ingropat al doilea fiu,el a ramas pentru noi ca tata.Am suferit enorm dar inima mea era fericita ca il aveam pe el.
       Avea o memorie uimitoare,stia pe derost carti intregi nu mai spun Biblia,iti spunea trimiterea apoi continua cu versetul.Nu am avut norocul lui dar il ascultam ore in sir si nu ma plictiseam voiam sa nu mai termine nici o data.Anii l-au incaruntit,eu am crescut si distanta sa creat,scoala,servici totul ma facut sai vad tot mai rar.Lipsa lor era o rana grea pentru sufletul meu.
       Sfaturile lui m-au ajutat mereu,decizii luate bine, doar datorita lui.Am ajuns acum sa privesc in urma si sa ma intreb cum arata viata mea daca nu ma binecuvanta Dumnezeu cu o asa familie.
       Toata fericirea mea toata bucuria si speranta mea a luat sfarsit atunci cand printr-un telefon bunica mea ne-a anuntat ca se simte rau bunicul.A urmat zile de cosmar pentru mine,iar pentru el o lupta groaznica cu suferinta.In urma unui accident vascular a ramas paralizat la pat,si in mai putin de o saptamana Domnul la luat acasa. .Atunci am simtit ca jumatate din mine sa rupt nu mai sunt ceea cea am fost inainte,viata mi sa schimbat radical.Cand cel mai tare stalp al temeliei cade atuci tot ceea ce ai cladit se duce.Sfaturile si invatatura sa a ramas speranta cu care mai traiesc,iar faptul ca bunica mea mai este merg mai departe,numai ca cel mai drag suflet nu mai este.Nu mai am fericirea din nainte nu mai am optimism ci doar urmez ceea ce el a cladit in mine.
      Acum el se odihneste alaturi de cei dragi lui,iar eu nu mai pot face nimic,ma lupt cu aceea durere nebuna care nu ma mai lasa in pace,cu acel dor ce te macina pe zi ce trece.As dori sal intreb cea ce nu stiu dar nu-mi mai raspunde,mi-e greu sa fac pasi cand stiu ca nu mai am la cine sa cer ajutor.Mi-e greu sa privesc viitorul fara el,mi-e groaza sa mai merg inainte desi incerc sa fac ceea ce el mia cerut, sa traiesc fericita chiar daca el nu va mai fi .Oare voi reusi sa trec peste  bariera din viata asta, sau macar sa mai privesc cum priveam inainte toate planurile.Poate voi merge inainte dar mereu voi pune in fata ceea ce a mai ramas din el in mine ,doar asa il voi tine viu in mintea mea.
       Am nadejdea ca Domnul la primit acasa si ca-l voi revedea cand Domnul va randui <<Ne vom revedea odată, Lângă Domnul când vom fi , Şi de-acolo niciodată Nu ne vom mai despărţi.>>.
        Cad cu toata fiinta mea in fata Crucii Mantuitorului si ma rog sa duca sufletul robului sau in loc luminat,in loc de verdeata iertandu-i toate cate a gresit in aceasta lume.Amin