Pacea din suflet

Astazi,cand lumea este zdrobita si de-a dreptul macinata de problemele materiale ce-au luat amploarea unei crize mondiale,mai sunt totusi si oameni care, ingrijindu-se de suflet, nu uita de scopul vietii crestine, si anume  Duhul Sfant.

Bucuria din viata nu pote fi comparata cu nici o alta comoara materiala.Putem sa ne bucuram in fiecare clipa de ceea ce suntem,de fiintele dragi,de mediul nostru,de o floare sau o petala,de un simplu salut.Un om care se crecde fericit chiar este fericit,iar daca nu putem fi fericiti greseala e de obicei in noi insine.

In univers exista o ordine divina,iar noi suntem meniti sa fim in armonie cu toti si cu toate,armonie care este alinierea noastra cu divinitatea.Dar cea mai mare problema este unde gasim linistea sufletului nostru?Aceasta o gasim in Iisus Hristos,care ne spune:,,Pacea mea v-o dau voua.Nu precum da lumea va dau eu.Sa nu se tulbure inima voastra,nici sa se infricoseze”.Gasim pacea sufletului daca o cerem de la Dumnezeu si o primim prin rugaciune.

O caracteristica a acestei societati este aceea ca omul se simte in ea mult mai singur decat in societate de ieri,in care nu lipsea preocuparea pentru Dumnezeu. Credinciosul simte astazi nevooia de a se ruga poate chiar mai mult decat in trecut pentru ca prin rugaciune se salveaza de singuratate atat de greu de suportat.La Sfintii Parinti gasim multe invataturi in care vorbesc de nelinistea sufletului,ne spun care sunt cauzele acesteia si care este calea pentru a gasi pacea draga sufletului nostrum.In acest sens ,Cuviosul Siluan Anthonitul ne invata:,,Omul este fericit cu duhul in iubire de Dumnezeu.Cand simte mila Domnului, sufletul nu se mai teme de nimic,de nici o nenorocire de pe pamant.Dar, daca sufletul cade in slava desarta, sarbatoarea lui ia sfarsit,pentru ca harul paraseste sufletul,gandurile revin framanta sufletul”.

Pacea lui Hristos este pusă în opoziţie cu lumea de la care ne vin necazurile şi ispitele care aduc nelinişte în viaţa noastră. Niciodată nu vom putea primi de la lume pacea adevărată care să liniştească sufletul nostru. De ce să fim neliniştiţi în faţa zilei de mâine sau în faţa greutăţilor care se aşază în drumul vieţii când cu noi este Hristos: “Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”. Cei care nu îşi găsesc liniştea sufletească, care aleargă zilnic în cercul vicios al problemelor cotidiene amintindu-şi de sufletul lor doar în “pauza de timp”, înseamnă că aceştia “prea puţin L-au cunoscut pe blândul şi smeritul Iisus”. Pacea Mântuitorului pe care ne-o dăruieşte nouă este pacea cea dintre noi şi semenii noştri şi pacea cu noi înşine, pacea sufletului fără de care suntem rătăciţi în neliniştea lumii acesteia.

Ajutorul lui Dumnezeu vine când cultivăm şi noi gândurile bune. Gândurile bune “trebuie să le cultivi. Să te urmăreşti pe tine însuţi, să te cercetezi şi, atunci când vrăjmaşul îţi aduce gânduri rele, să încerci să le alungi şi să le înlocuieşti cu gânduri bune. Când te vei nevoi aşa, se va cultiva intenţia ta şi va deveni bună. Şi atunci Dumnezeu, văzând intenţia ta cea bună, se va milostivi şi te va ajuta”.Gândurile bune, rod al unei cugetări binecuvântate de harul dumnezeiesc, antrenând simţirea şi voinţa, se vor concretiza în lucrări pozitive pe toate planurile.

Sa nu uitam, chiar daca traim intr-o lume in care pacea si toate lucrurile bune sunt undeva uitate si nimeni nu stie sa le faca vazute, ele exista,de aceea sa le dam viata si sa ne facem partasi la bucuriile care ni s-au daruit.Prin dragoste vom invinge raul si vom birui molia necazurilor si a greutatilor ce ne roade din frumusetea vietii.