cât este primăvară şi vis şi sărbătoare,
că dacă Domnul pleacă şi visul tău va trece,
vai, în zadar în lacrimi amare-ţi vei petrece.
Primeşte mântuirea cât Harul ţi-e aproape,
adapă-ţi fericirea din limpezile-i ape
şi-ţi odihneşte fruntea pe umărul Lui dulce,
căci în zadar vei plânge când Domnul se va duce.
Ascultă de Cuvântul Vieţii cât se spune,
şi cât mai poţi genunchii ţi-i pleacă-n rugăciune,
şi plângi cât mai ai vreme păcatele făcute,
căci în zadar cânt toate acestea sunt trecute.
Nimic nu ţine veşnic ci toate-ţi trec prea iute,
şi toate-şi au o vreme a lor a fi făcute,
dacă s-au dus, zadarnic tot plângi după aceia,
zadarnic sufli-n spuză, dacă s-a stins scânteia.
Traian Dorz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu